Annulment of extraordinary appeal for failure to frame grounds within statutory illegality criteria

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2018

Din examinarea lucrărilor din dosar, s-au constatat următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Oradea, la data de 25 noiembrie 2013, sub dosarul nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 216.000 RON, reprezentând chirie restantă pentru perioada 25.11.2010 - 25.11.2013 pentru spaţiul aflat la parterul blocului U14 din Oradea, Bdul. x, cu nr. topo x, conform contractului de închiriere nr. x/01.10.2002 şi pentru spaţiul aflat la parterul blocului U15 din Oradea, Bdul. x, cu nr. topo x Oradea, conform locaţiunii intervenite ca urmare a preluării de către pârâtă a contractului de închiriere nr. x/30.12.2003, spaţii ce în natură reprezintă teren aferent apartamentelor din bloc şi părţi din construcţia comună, aflate în administrarea reclamantei, cu dobânda legală.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 969, 970, 1020, 1021, 1088, 1429 C. civ., 1523 alin. (2) lit. c) din noul C. civ., art. 102 alin. (1) şi art. 114 din Legea 71/2011, O.G. nr. 13/2011, art. 94 alin. (1) lit. c), art. 101 alin. (1) şi (3) şi art. 109 C. proc. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 5178/2014 din 7 mai 2014, Judecătoria Oradea, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, la data de 22 mai 2014.

3.1. La data de 29 iunie 2016, reclamanta A. a depus la dosar precizare de acţiune prin care, în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a arătat că majorează cuantumul pretenţiilor, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 402.000 RON reprezentând chirie restantă pentru perioada 25.11.2010 -25.06.2016.

4. Prin sentinţa nr. 369/LP/2016 din 21 decembrie 2016, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis acţiunea precizată formulată de către reclamanta A. împotriva pârâtei B. S.A., şi pe cale de consecinţă:

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 402.000 RON reprezentând chirie restantă pentru perioada 25.11.2010-25.06.2016 pentru imobilul aflat la parterul blocului U14 din jud. Bihor, reprezentând nr. top. x Oradea, conform contractului de închiriere nr. x/01.10.2002 şi pentru imobilul aflat la parterul blocului U15 din Oradea, reprezentând nr. top. x Oradea, conform locaţiunii intervenite ca urmare a preluării de către pârâtă a contractului de închiriere nr. x/30.12.2003, imobile ce în natură reprezintă teren în indiviziune aferent apartamentelor din bloc şi plăţi din construcţia comună (stâlpi şi ziduri exterioare de susţinere) aflate în administrarea reclamantei.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 15.068,11 RON cu titlu de daune-interese moratorii reprezentând dobânda legală penalizatoare calculată pentru obligaţiile scadente după data intrării in vigoare a C. civ. şi până la data de 25.11.2013, data introducerii acţiunii.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 14.285 RON, cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocat.

5. Împotriva sentinţei nr. 369 din 21 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a declarat apel pârâta B. S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea.

Prin decizia civilă nr. 256/C/2017 din 12 septembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinţei nr. 369 din 21 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă.

A fost obligată apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 4500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

6. Împotriva deciziei civile nr. 256/C/2017 din 12 septembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta B. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

În cadrul recursului, recurenta-pârâtă B. S.A., în raport cu art. 186 C. proc. civ., a solicitat repunerea în termenul de formulare şi introducere a căii de atac a recursului.

În motivarea cererii de repunere în termenul de recurs s-a arătat că hotărârea recurată a fost comunicată la sediul procesual al reprezentantului convenţional.

În conformitate cu prevederile art. 158 C. proc. civ., referitoare la alegerea adresei de corespondenţă, comunicarea actelor de procedură se va face la domiciliul sau sediul ales, numai dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură.

Dacă partea nu a indicat numele persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, citarea şi comunicarea se vor efectua, fără a se lua în considerare domiciliul sau sediul ales, conform art. 155 C. proc. civ.

Astfel, aşa cum s-a apreciat şi în doctrină, în ipoteza specificată anterior, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, sancţiunea fiind nulitatea expresă a acesteia, prin raportare la art. 157 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă B. S.A. a precizat că a ales adresa de corespondenţă pentru actele de procedură ce ţin de mandatul de reprezentare conferit apărătorului său şi nu faţă de actele de procedură prin care se conferă dreptul părţii să îndeplinească anumite acte de administrare sau dispoziţie, nu şi de reprezentare, cum este şi exercitarea căii de atac a recursului, raţiune pentru care nu a fost indicată persoana însărcinată cu primirea corespondenţei.

Exercitarea căii de atac a recursului constituie un act de procedură de dispoziţie, pus la îndemâna părţilor, ca reflex al principiului disponibilităţii.

S-a mai învederat că mandatul iniţial dat reprezentantului convenţional nu prevedea exercitarea căii de atac a recursului, fiind dat în conformitate cu prevederile C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă B. S.A. a arătat că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului, fiind soluţionată, de asemenea, eronat excepţia nulităţii absolute a contractelor de locaţiune.

7. Intimata-reclamantă A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia tardivităţii recursului, în argumentarea căreia s-a arătat că nu a fost respectat termenul de 30 de zile reglementat de art. 485 C. proc. civ., comunicarea hotărârii fiind efectuată la data de 19 septembrie 2017, iar recursul a fost declarat la data de 14 decembrie 2017.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de recurs s-a arătat că nu poate fi reţinută neregularitatea procedurală invocată şi că prin prezenta cerere de recurs se tergiversează soluţionarea unui alt litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Oradea, respectiv dosarul nr. x/2016, ce are ca obiect constatarea încetării efectelor contractelor de locaţiune, iar în subsidiar, rezilierea contractelor şi evacuarea pârâtei.

S-a mai invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. c) teza a II-a C. proc. civ., nefiind supuse recursului hotărârile pronunţate în litigiile privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau juridice, precum şi prevederile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, modificate prin O.U.G. nr. 95/2016, privitoare la prorogarea termenului de aplicare a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în procesele pornite până la data de 31 decembrie 2018. Sub acest aspect s-a arătat că, prezentul litigiu a fost pornit la data de 25 noiembrie 2014.

Intimata-reclamantă A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a mai invocat şi excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru lipsa motivelor de nelegalitate ce pot fi încadrate în limitele art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea recursului, susţinându-se că în mod corect a fost admisă acţiunea introductivă şi obligarea pârâtei la plata chiriei restante şi a dobânzilor penalizatoare, soluţie menţinută prin hotărârea recurată.

8. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 5 iunie 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

9. În prealabil, Înalta Curte a luat în examinare cererea de repunere în termenul de formulare şi introducere a căii de atac a recursului, în raport cu art. 186 C. proc. civ., urmând să o admită, având în vedere următoarele:

Dispoziţiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468 alin. (2)-(4), precum şi cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.

Prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinice.

Instituţia de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu şi-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a-şi îndeplini acest drept şi ulterior, fără ca instanţa să-l decadă din exerciţiul său sau să aplice o altă sancţiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului.

În motivarea cererii de repunere în termenul de recurs s-a invocat împrejurarea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, întrucât hotărârea recurată a fost comunicată la sediul procesual al reprezentantului convenţional, deşi nu erau îndeplinite condiţiile de la art. 158 C. proc. civ., context în care comunicarea ar fi trebuit efectuată la sediul pârâtei B. S.A., potrivit dispoziţiilor art. 155 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a precizat că a ales adresa de corespondenţă pentru actele de procedură ce ţin de mandatul de reprezentare conferit apărătorului său şi nu faţă de actele de procedură, prin care se conferă dreptul părţii să îndeplinească anumite acte de administrare sau dispoziţie, nu şi de reprezentare, cum este şi exercitarea căii de atac a recursului, raţiune pentru care nu a fost indicată persoana însărcinată cu primirea corespondenţei.

În cauză, se constată că sunt întrunite cerinţele repunerii în termen, întrucât recurenta-pârâtă B. S.A. a justificat motive temeinice în argumentarea cererii, astfel că calea de atac a recursului exercitată de către aceasta va fi considerată în termen.

Alegerea domiciliului sau a sediului procesual trebuie făcută în scris, prin raportare la art. 148 alin. (1) C. proc. civ.. Totodată, domiciliul sau sediul procesual ales poate fi schimbat pe parcursul desfăşurării procesului.

Dispoziţiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.

În cauză, se observă că recurenta-pârâtă B. S.A. a indicat în faţa instanţei de apel un sediu procesual în vederea comunicării actelor de procedură la reprezentantul convenţional, Cabinet Avocat C., cu sediul în Oradea, Judeţul Bihor.

Această solicitarea de comunicare a actelor de procedură către pârâta B. S.A. nu a îndeplinit toate cerinţele de la art. 158 C. proc. civ., întrucât deşi a fost indicat un sediu procesual ales, nu a fost precizat numele sau denumirea persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, context în care comunicarea deciziei civile nr. 256/C/2017 - C din 12 septembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal trebuia să fie efectuată cu respectarea regulilor prevăzute de art. 155 şi art. 156 C. proc. civ., respectiv la sediul principal al pârâtei.

Or, în cauză, instanţa de apel a procedat la comunicarea hotărârii la sediul apărătorului ales, astfel că procedura de comunicare şi înmânare a deciziei nr. 256/C/2017 - C din 12 septembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal nu a fost legal îndeplinită, iar sancţiunea este nulitatea expresă a acesteia, prin raportare la art. 157 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, recursul se socoteşte ca fiind declarat în termen.

10. Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată de de intimata-reclamantă A., pe care o va admite, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul va fi anulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, trebuie să se arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că recurenta trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, se constată că argumentele invocate de către recurenta-pârâta B. S.A. Sucursala Oradea în susţinerea recursului nu se subscriu niciunuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 488 pct. 1- 8 C. proc. civ.

În realitate, prin criticile invocate în susţinerea recursului se tinde fie la o nouă evaluare a situaţiei de fapt, fie la interpretarea probatoriului, care să conducă la îndeplinirea condiţiilor referitoare la excepţia de neexecutare a contractului ori la nulitatea contractelor de locaţiune, aspecte inadmisibile ce nu mai pot fi puse în discuţie în această etapă procesuală.

Astfel, deşi recurenta-pârâta B. S.A. Sucursala Oradea a exercitat calea de atac a recursului, în cadrul controlului de legalitate a hotărârii atacate, aceasta îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de instanţa de apel, fără a se formula critici cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, chiar dacă, în mod formal, s-au evocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurenta-pârâta B. S.A. Sucursala Oradea, prin care se invocă aspecte de netemeinicie, fără a se formula critici cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, Înalta Curte va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) acelaşi cod, va anula recursul declarat de pârâta B. S.A. Sucursala Oradea împotriva deciziei civile nr. 256/C/2017 din 12 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta-pârâta B. S.A. Sucursala va fi obligată către intimata-reclamantă A. să achite suma de 5000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanţei nr. x din 1 martie 2018, înscris aflat la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. S.A. Sucursala Oradea împotriva deciziei civile nr. 256/C/2017 din 12 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.A. Sucursala Oradea să achite intimatei-reclamante A. suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2018.