Inadmissibility of appeal against refusal to annul arbitral award under pre-2017 Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2018

Din examinare actelor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 2 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., să se dispună:

1) obligarea pârâtei la plata sumei de 424.320 RON, reprezentând diferenţa dintre preţul agreat de reclamantă prin contractul nr. x/16.06.2015 încheiat pentru achiziţionarea cantităţii de 3.000 tone de seminţe de rapiţă şi preţul stabilit pentru aceeaşi cantitate şi tip de marfă achitat către terţul C. S.R.L., ca urmare a încheierii şi executării contractului nr. x/10.07.2015;

2) obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată reclamantei, de la data de 15.07.2015 şi până la data plăţii efective;

3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1528 şi art. 1726 alin. (3)-(5) C. civ. şi Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj din 2014.

Prin sentinţa arbitrală nr. 22 pronunţată la 3 martie 2016 în dosarul nr. x/2015, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte acţiunea arbitrală, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 198.900 RON, reprezentând jumătate din suma de 397.800 RON care, la rândul ei, reprezintă diferenţa de preţ achitată de reclamantă pentru achiziţionarea cantităţii de 3000 tone seminţe de rapiţă; a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale aferentă acestei sume începând cu data de 16 iulie 2015 până la achitarea integrală a debitului; totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 820,87 RON taxă administrativă şi 18.664 RON taxă arbitrală, compensând serviciile de avocat.

Împotriva sentinţei arbitrale nr. 22 din 3 martie 2016, a formulat acţiune în anulare pârâta S.C. B. S.R.L., care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 282 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

La data de 31 octombrie 2017, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat recurs împotriva acestei sentinţe.

Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art. 497 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa care a pronunţat sentinţa recurată nu a analizat încălcarea dispoziţiilor ce reglementează relaţiile comerciale între parteneri şi buna-credinţă în exercitarea drepturilor civile.

Recurenta a susţinut că, prin acţiunea în anulare au fost invocate în mod concret dispoziţiile imperative ale legii civile ce au fost încălcate cu ocazia soluţionării procesului arbitral, instanţa de judecată având obligaţia de a analiza şi aceste aspecte.

În accepţiunea recurentei-pârâte, clauza impreviziunii nu se aplicata în speţă deoarece nu au fost dovedite de către reclamantă condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) ale art. 1271 C. civ.

Totodată, recurenta a mai învederat că au fost interpretate şi aplicate în mod eronat dispoziţiile art. 14, art. 1170 şi art. 1183 C. civ., iar în accepţiunea sa, culpa aparţine exclusiv reclamantei care a acţionat cu rea-credinţa în desfăşurarea relaţiilor comerciale cu recurenta.

În ceea ce priveşte daunele-interese, s-a arătat că acestea se acordă în cazurile în care există o neexecutare culpabila şi aceasta cauzează creditorului un prejudiciu. În acest sens, s-a susţinut că, este necesara dovedirea culpei sau vinovăţiei debitorului în neexecutarea obligaţiilor contractuale.

Din această perspectivă, recurenta-pârâtă a învederat că, în speţă, nu se putea vorbi de o neexecutare culpabila înainte de a expira perioada contractuală, deci anterior datei de 15.07.2015. S-a precizat că, intimata a încheiat cu rea-credinţa, la data de 10.07.2015, un nou contract cu acelaşi obiect, la un alt preţ (mai mare) şi în alte condiţii contactuale, cu S.C. C. S.R.L., fără a anunţa recurenta cu privire la acest aspect, deşi era conştientă că recurenta se află încă în perioada de executare a obligaţiei de livrare.

La data de 23 februarie 2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

Caracterul inadmisibil al recursului a fost invocat raportat la faptul că, prin cererea de recurs, recurenta fie reiterează apărările indicate în faţa tribunalului arbitral, fără a prezenta vreo critică de vădită nelegalitate a sentinţei recurate, în acord cu cerinţele art. 488 pct. 8 raportat la art. 608 alin. i lit. h) C. proc. civ., fie formulează cereri noi direct în calea extraordinară de atac, cu încălcarea dispoziţiilor art. 494 raportat la art. 478 C. proc. civ.

Astfel, s-a învederat că, motivul de recurs este inadmisibil, faţă de împrejurarea că, în raport cu prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., partea poate formula recurs exclusiv în ceea ce priveşte încălcarea unor norme juridice de drept material, iar nu împotriva pretinselor încălcări ale prevederilor contractuale.

Mai mult, s-a precizat că, în motivarea cererii de recurs, recurenta reiterează aspecte care ţin de fondul disputei arbitrale, în mod inadmisibil.

Intimata-reclamantă a mai susţinut că, în mod inadmisibil, ceea ce critică recurenta este greşita apreciere şi interpretare a probelor de către tribunalul arbitral, încercând să obţină o nouă judecată în fond a acţiunii arbitrale, în calea de atac a recursului.

La data de 17 martie 2018, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea apărărilor invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 2542 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dovada aflându-se la dosarul de recurs.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 15 mai 2018, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Recursul a fost formulat împotriva sentinţei civile nr. 282 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin care s-a respins acţiunea în anulare formulată de S.C. B. S.R.L. împotriva hotărârii arbitrale nr. 22/03.03.2016.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 613 C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse acestui text prin Legea nr. 17/2017.

Aceasta întrucât, potrivit art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, dispoziţiile legii noi se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 acelaşi Cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Dispoziţiile legii procesual civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În consecinţă, dispoziţiile art. 613 C. proc. civ. vor fi analizate în litigiul pendinte din perspectiva conţinutului pe care îl aveau la momentul demarării procesului.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data de 2 octombrie 2015 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, la momentul înregistrării acţiunii fiind în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, împotriva sentinţei civile nr. 282 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, având în vedere că prin aceasta a fost respinsă acţiunea în anulare.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate la art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, dobândind caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 282 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Totodată, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. să achite intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 13.862,01 cheltuieli de judecată, potrivit dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 282 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. să achite intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. suma de 13.862,01 cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2018.