Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Orșova Court as father’s contact order governed by child protection rules, not divorce provisions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Orșova Court, ruling in favor of that court over the Timișoara Court. The dispute concerned a father’s application, brought by way of a provisional order (ordonanță președințială), seeking to compel the mother to allow him personal contact with his minor child until the final resolution of a related divorce case. The Court held that the governing rules were not the special divorce provisions (Articles 919–920 Code of Civil Procedure), as the requested measure—personal relations with the child—was not among the enumerated provisional measures, but rather the general provisions on child protection: Article 262(2) Civil Code (the child’s right to personal relations), Article 265 Civil Code (jurisdiction of the guardianship court), and Article 114(1) Code of Civil Procedure (territorial jurisdiction at the protected person’s domicile or residence). Since the minor lived with the mother in Orșova, within the Orșova Court’s jurisdiction, that court was deemed competent, and the decision was final.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 C. proc. civ, art. 126 C. proc. civ, art. 134 C. proc. civ, art. 915 alin. (1) C. proc. civ, art. 114 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Orșova Court as father’s contact order governed by child protection rules, not divorce provisions: The dispute concerned a father’s application, brought by way of a provisional order (ordonanță președințială), seeking to compel the mother to allow him personal contact with his minor child until the final resolution of a related divorce case. The Court held that the governing rules were not the special divorce provisions (Articles 919–920 Code of Civil Procedure), as the requested measure—personal relations with the child—was not among the enumerated provisional measures, but rather the general provisions on child protection: Article 262(2) Civil Code (the child’s right to personal relations), Article 265 Civil Code (jurisdiction of the guardianship court), and Article 114(1) Code of Civil Procedure (territorial jurisdiction at the protected person’s domicile or residence). Since the minor lived with the mother in Orșova, within the Orșova Court’s jurisdiction, that court was deemed competent, and the decision was final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe Court relied on this provision as the basis for resolving the negative conflict of competence and determining the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2018
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă la data de 29 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. să îi permită să aibă legături personale cu minorul C., până la rămânerea definitivă a dosarului nr. x/2018 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 997-1002 C. proc. civ. şi urm., C. civ., Legea nr. 272/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 6092 din 13 iunie 2018, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Orşova.
În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., art. 114, art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 126 C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei aparţine instanţei de la domiciliul persoanei ocrotite, în speţă, acesta fiind în oraşul Orşova, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Orşova.
Prin sentinţa civilă nr. 52 din 10 iulie 2018, Judecătoria Orşova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ. În temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în materia ordonanţei preşedinţiale competenţa teritorială se determină prin raportare la dispoziţiile corespunzătoare în ceea ce priveşte cererea pe fondul dreptului. În speţă, cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, conform art. 915 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara.
Totodată, Judecătoria Orşova a apreciat că prevederile art. 919-920 C. proc. civ. au caracter special, aplicându-se cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., invocate de apărătorul pârâtei, care stabilesc competenţa de soluţionare a cererilor privind ocrotirea persoanei fizice în competenţa instanţei de la domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 17 iulie 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orşova, pentru următoarele considerente:
Instanţa reţine că obiectul litigiului este reprezentat de acţiunea reclamantului prin care a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâtei B. să îi permită să aibă legături personale cu minorul C., până la rămânerea definitivă a dosarului nr. x/2018
Înalta Curte apreciază că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 919-920 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 998 C. proc. civ., astfel cum a reţinut Judecătoria Orşova, având în vedere obiectul litigiului pendinte, respectiv solicitarea reclamantului de a avea legături personale cu minorul.
Art. 919 C. proc. civ. prevede situaţiile în care instanţa de divorţ se poate pronunţa şi asupra cererilor accesorii şi incidentale, iar art. 920 arată măsurile vremelnice pe care instanţa le poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, respectiv măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.
Analizând cazurile prevăzute de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul litigiului nu se regăseşte printre situaţiile expres şi limitativ prevăzute în textele de lege evocate.
Instanţa supremă apreciază că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 262 alin. (2) C. civ., care prevăd următoarele:
"copilul care nu locuieşte la părinţii săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului".
Art. 265 C. civ. stabileşte că "toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă. Dispoziţiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător".
În acest sens, art. 114 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
În speţă, se constată că persoana ocrotită, respectiv minorul C. locuieşte împreună cu pârâta B. în oraşul Orşova, jud. Mehedinţi.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că domiciliul persoanei ocrotite, minorul C., este în oraşul Orşova, jud. Mehedinţi, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Orşova.
Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orşova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orşova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2018.