Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of defendant's domicile court for declaratory action challenging enforcement title

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2017 la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de cesiune de creanţă nr. 51-2012-050 din 28 februarie 2012 încheiat între pârâta B. şi C. S.A. şi lipsa unui titlu executoriu al B. împotriva reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 35 C. proc. civ., art. 632 alin. (2) şi art. 633 C. proc. civ., art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, art. 1578 şi art. 1582 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 9691 din 12 decembrie 2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut că cererea de chemare în judecată reprezintă o veritabilă contestaţie la executare, raportat la susţinerile reclamantului din acţiune referitoare la lipsa caracterului de titlu executoriu al actului juridic în baza căruia a fost executat silit în dosarul nr. x/2012 al BEJ D..

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 373 din C. proc. civ. de la 1865, în vigoare la data de 14.02.2011 (data formulării cererii de executare silită), raportat la dosarul de executare nr. 512/2012, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a constatat că executarea silită s-a desfăşurat în circumscripţia Judecătoriei Ploieşti, motiv pentru care a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea acestei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 3301 din 18 aprilie 2018, Judecătoria Ploieşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Ploieşti şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că în raport cu obiectul cererii - acţiune în constatare, coroborat cu art. 107 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, instanţă în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 mai 2018, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Contrar celor reţinute de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, care a constatat că în speţă ar fi vorba despre o contestaţie la executare, Înalta Curte apreciază că obiectul litigiului îl reprezintă acţiune în constatare promovată pe cale principală, raportat la faptul că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate lipsa caracterului de titlu executoriu al contractului de cesiune de creanţă nr. 51-2012-050 din 28 februarie 2012 încheiat între pârâta B. şi C. S.A. şi lipsa unui titlu executoriu al B. împotriva reclamantului.

Având în vedere obiectul litigiului, respectiv acţiunea în constatare, Înalta Curte apreciază că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a acestei cereri, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Instanţa constată că, potrivit actelor aflate la dosar, pârâta B. este reprezentantă în ceea ce priveşte gestionarea relaţiei cu debitorul în România prin E. S.R.L., având punct de lucru în Bucureşti, str. x.

Art. 109 C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate cu reprezentantul dezemembrământului ori din fapte săvârşite de acesta.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile legale anterior evocate şi obiectul cererii, respectiv acţiune în constatarea lipsei caracterului de titlu executoriu al contractului de cesiune de creanţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la sediul pârâtei.

Prin urmare, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2018.