Maintenance arrears award upheld; defendants’ appeal inadmissible as time-barred from further review.

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 5 iunie 2013 sub nr. x/2013, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., au solicitat instanţei obligarea acestora la plata sumei totale de 16.815,64 RON, compusă din suma de 2.647,79 RON, reprezentând restanţe la întreţinere aferente apartamentului nr. x pentru perioada 01.09.2011- 15.12.2012; suma de 764,24 RON, reprezentând costul aparaturii sanitare; cheltuielile efectuate pentru lucrările de cadastru, intabulare, plata impozit pentru ap. 58 din str. x, în valoare de 1650 RON; suma de 12.000 RON, reprezentând cheltuieli efectuate pentru ap. 58 aparţinând pârâţilor; plata restanţei în sumă de 733,61 RON, conform facturii emise de E. pe numele pârâtului C., pe adresa din str. x, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1561 din 12 martie 2014, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. şi a obligat pârâţii C. si D. să plătească reclamanţilor suma totală de 7.311,58 RON, formată din suma de 2.647,79 RON reprezentând restanţe la întreţinere, suma de 513,79 RON reprezentând contravaloare aparatură sanitară, suma de 1.650 RON reprezentând contravaloare lucrări cadastru, intabulare, plata impozit şi suma de 2.500 RON reprezentând contravaloare lucrări apartament.

A respins pct. 5 al acţiunii ca rămas fără obiect, precum şi celelalte pretenţii, ca neîntemeiate şi a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 1.550 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţi C. şi D..

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 722 A din 26 februarie 2015 a respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii-pârâţi C. şi D., împotriva sentinţei civile nr. 1561 din 12.03.2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A. şi B., a respins, ca neîntemeiată, cererea apelanţilor de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată şi a obligat apelanţii la plata către intimaţi a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 722 A din 26.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă pârâţii C. şi D. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 491R din 18 octombrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâţii C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 722 A din 26.02.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 27 noiembrie 2017.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 decembrie 2017 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 20 decembrie 2017.

La data de 4 ianuarie 2018, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au depus punct de vedere, solicitând admiterea excepţiei inadmisibilităţii, cu consecinţa respingerii recursului, ca inadmisibil.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii C. şi D., pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâţii C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 722 A din 26 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii-pârâţi C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 1561 din 12 martie 2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată într-o cerere evaluabilă în bani respectiv, cererea prin care reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâţilor C. şi D. la plata sumei de 16.815,64 RON, reprezentând restanţe la întreţinere.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017 s-a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

Curtea Constituţională a statuat că "efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speţă, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 26 februarie 2015, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale a României.

Prin urmare, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Astfel, deşi decizia recurată poartă în dispozitiv menţiunea "cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare", faţă de prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", se constată că aceasta nu este supusă recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 722 A din 26 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 722 A din 26 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.