Conflict of competence over irrevocable territorial choice by plaintiff in absence of timely objection

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea sub nr. x/2017 reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. şi a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei:

1. să execute lucrările care au stat la baza emiterii facturii seria x/nr. 38/28.06.2016, în sumă de 8.739,68 RON, întrucât pârâta nu a executat lucrările, însă a emis în mod abuziv factura;

2. să refacă lucrările necorespunzătoare efectuate la imobilul menţionat în contract, iar, în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să le execute pe cheltuiala pârâtei;

3. să storneze factura seria x/nr. 38/28.06.2016, în sumă de 8.739,68 RON, factură ce a fost emisă fără respectarea condiţiilor contractuale, în cazul în care refuză să execute lucrările care au stat la baza emiterii acestei facturi;

4. cu cheltuieli de judecată.

În drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1528 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3158/12.06.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Cererea, obiect al dosarului nr. x/2017, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 25.07.2017.

La termenul din 13.11.2017, instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia invocată din oficiu a necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, amânând pronunţarea, succesiv, pentru 27.11.2017, 07.12.2017, respectiv pentru 13.11.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 8970 din 13.12.2017 pronunţatăde Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea.

S-a constatat totodată ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

S-a reţinut în considerentele evocatei sentinţe, că în raport de obiectul cauzei dedus judecăţii, răspundere civilă delictuală, sunt incidente normele de competenţă teritorială relativă.

Cum pârâta nu a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, deşi ar fi avut această posibilitate, faţă de alegerea de competenţă făcută de părţi prin clauza pct. 16 din contractul încheiat, alegerea făcută de reclamantă la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, această instanţă a devenit exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 07.02.2017 şi repartizată aleatoriu la Completul 7.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 133 din Noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. pentru a fi obligată pârâta:

1. să execute lucrările care au stat la baza emiterii facturii seria x/nr. 38/28.06.2016, în sumă de 8.739,68 RON, întrucât pârâta nu a executat lucrările, însă a emis în mod abuziv factura;

2. să refacă lucrările necorespunzătoare efectuate la imobilul menţionat în contract, iar, în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să le execute pe cheltuiala pârâtei;

3. să storneze factura seria x/nr. 38/28.06.2016, în sumă de 8.739,68 RON, factură ce a fost emisă fără respectarea condiţiilor contractuale, în cazul în care refuză să execute lucrările care au stat la baza emiterii acestei facturi;

4. cu cheltuieli de judecată.

În drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1528 şi urm. C. civ.

Conform dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar în considerarea dispoziţiilor art. 116 din Noul C. proc. civ., instituie titularul dreptului la opţiune, în sensul că interesul ocrotit prin normele de competenţă teritorială alternativă aparţine reclamantului, de aşa manieră încât, el este cel care decide care va fi instanţa sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre două sau mai multe instanţe deopotrivă competente.

Acelaşi articol invocat, imprimă şi caracterul irevocabil al dreptului de opţiune al reclamantului, în sensul că, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, reclamantul nu va putea obţine o declinare ulterioară de competenţă în favoarea unei alte instanţe, o astfel de cerere fiind inadmisibilă. Pe de altă parte, competenţa teritorială este reglementată de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă. Astfel, necompetenţa relativă poate fi invocată, pe de o parte, numai de partea în favoarea căreia a fost instituită acea normă de competenţă, iar, pe de altă parte, in limine litis, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Cum pârâta nu a înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritorială la prima instanţă la primul termen de judecată, iar reclamanta şi-a exprimat alegerea prin introducerea acţiunii la Judecătoria Râmnicu - Vâlcea, această instanţă a devenit exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Prin urmare, cum reclamanta a înţeles să sesizeze Judecătoria Râmnicu Vâlcea, ca instanţă în circumscripţia căreia îşi are sediul social al societăţii, în considerarea dispoziţiilor art. 116 din Noul C. proc. civ., această instanţă de judecată este competentă să judece prezenta cauză.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constată că, Judecătoria Râmnicu - Vâlcea este competentă să soluţioneze pricina, situaţie în raport cu care va înainta dosarul la această instanţă pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.