Jurisdictional conflict over fiscal execution contestation against third-party debtors under Article 237 of the Fiscal Procedure Code

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 21.04.2017 sub nr. x/2017, contestatoarele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, au formulat contestaţie la executare împotriva adreselor de înfiinţare a popririi asupra sumelor datorate debitorului S.C. A. S.A. de către terţii popriţi S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.A., emise în dosarele de executare nr. x, cu numerele de documente x/31.03.2017, nr. y/16.06.2017, nr. z/16.03.2017 şi nr. y/16.03.2017, solicitând desfiinţarea acestora.

În motivare, contestatoarele au invocat în esenţă că sumele pretinse terţilor popriţi nu sunt şi nu vor fi datorate debitorului fiscal, iar totodată a mai adăugat că intimata nu deţine împotriva debitorului urmărit o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive.

În drept, au fost invocate prevederile art. 260 şi 261 din Legea nr. 207/2015.

La data de 25.05.2017 intimata Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 8406/29.06.2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureştis, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, dosarul fiind înregistrat pe rolul acelei instanţe la data de 03.08.2017 sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 3733/10.11.2017, Judecătoria Târgovişte, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, dosarul fiind reînregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 22.12.2017 sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din şedinţa publică din 01.02.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 05.02.2018, fiind repartizată aleatoriu la Completul 7.

Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte va reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii în primă instanţă revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru considerentele ce succed:

În cauză, la data de 21 aprilie 2017 Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a fost sesizată cu o cerere prin care contestatoarele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, au formulat o contestaţie la executare împotriva adreselor de înfiinţare a popririi asupra sumelor datorate debitorului S.C. A. S.A. de către terţii popriţi S.C. C. S.A. şi S.C. B. S.R.L. emise în dosarele de executare nr. x, cu numerele de documente x/31.03.2017, nr. y/16.06.2017, nr. z/16.03.2017 şi nr. w/16.03.2017.

Prin urmare, în cauză, popririle poartă asupra unor creanţe fiscale, iar contestatoarele în motivarea contestaţiei la executare invocă dispoziţiile art. 260 din Codul de procedură fiscală.

În cauză, după cum se poate observa, obiectul cauzei dedus judecăţii este o contestaţie la executare reglementată în temeiul 260 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, conform art. 353 din noul Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 237 Codul de procedură fiscală, se instituie executarea silită a terţului poprit astfel, la alin. (1) se prevede că:

"Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior citate din actul normativ menţionat, contestaţia la executare silită se introduce şi la instanţa judecătorească în circumscripţia căreia se află sediul terţului poprit, cum este şi cazul în speţă, adică Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Dispoziţiile legale mai sus arătate instituie, în situaţia în care se cere executarea silită a creanţelor fiscale în ipotezele indicate, un caz de competenţă teritorială în favoarea judecătoriei de la sediul terţului poprit.

În cauză, Înalta Curte, a constatat că, în speţă, contestatoarea S.C. B. S.A. are calitate de terţ poprit şi ambele contestatoare în contestaţia la executare şi-au ales sediul procesual la avocatul D., cu sediul profesional în Bucureşti, B-dul x nr. 20. astfel că, în raport de obiectul prezentei cauze în raport de dispoziţiile legale menţionate, competenţa de soluţionare a prezentei contestaţii la executare este Judecătoria Sectrului 4 Bucureşti, ca instanţă de executare de la sediul terţului poprit.

Ca urmare, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul pentru cotinuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.