Review for contradictory judgments: absence of identity of object and cause between distinct execution objection proceedings.

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost înregistrată la data de 12 aprilie 2017, sub nr. x/2017, cererea de revizuire formulată de A., în contradictoriu cu intimata Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 306 din 10 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se că decizia nr. 306 din 10 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă este potrivnică sentinţei civile nr. 3651 din 24 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 852/2016 a Tribunalului Argeş, secţia Civilă.

Prin decizia civilă nr. 2463/2017 din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere Râmnicu Vâlcea. A fost respinsă cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei decizii, instanţa a constatat că, deşi ambele hotărâri pretins a fi potrivnice s-au pronunţat în contradictoriu cu aceleaşi părţi, obiectul lor este diferit.

Astfel, s-a reţinut că sentinţa civilă nr. 3651 din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă a avut ca obiect contestaţie împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2015, iar soluţia pronunţată este aceea de respingere a contestaţiei pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, instanţa nefăcând niciun fel de aprecieri cu privire la actele de executare sau la caracterul de titlu executoriu al deciziei nr. 533/2015 şi nepronunţându-se asupra vreunei cereri de anulare a titlului executoriu.

Pe de altă parte, dosarul nr. x/2016 a avut ca obiect anularea actelor de executare din dosarul nr. x/2016, iar soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost aceea de admitere a contestaţiei şi de anulare a formelor de executare, pe motiv că decizia nr. 533/2015 nu este susceptibilă de executare.

La data de 17 octombrie 2017, recurentul-revizuent A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2463/2017 din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., raportat la art. 509 pct. 8 acelaşi cod.

În cuprinsul recursului, recurentul A. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, schimbarea deciziei recurate, în sensul admiterii cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 306/2017 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, cu consecinţa anulării acestei decizii, ca fiind contrară dispoziţiilor deciziei nr. 852/2016 a Tribunalului Argeş, secţia Civilă, care menţine decizia civilă nr. 3651/2016.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că au fost pronunţate două hotărâri judecătoreşti contradictorii, având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 3651/2016, rămasa definitiva prin decizia civilă nr. 852/2016 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, a fost respinsă contestaţia la executare, fiind analizate motivele de fond ale acesteia, aspecte care, intrând în puterea lucrului judecat, nu mai pot fi contestate. Însă, acest lucru nu s-a întâmplat în cauză, întrucât prin decizia nr. 306 din 10 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă au fost analizate aceleaşi motive de contestaţie la executare.

Recurentul-revizuent a învederat că, în speţă, există contradicţie între cele două hotărâri judecătoreşti, astfel încât, în opinia sa, nu sunt întemeiate considerentele deciziei, potrivit cărora instanţa nu ar fi analizat în fond contestaţia, ci s-a limitat la autoritatea de lucru judecat.

Din această perspectivă, s-a susţinut că, în cauză, chiar dacă s-a făcut referire la acest aspect în hotărârea instanţei de apel, hotărâre care a păstrat soluţia primei instanţe, se impunea a se verifica pe fond identitatea dintre cele două hotărâri judecătoreşti, care au soluţionat o contestaţie la executare între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. A mai arătat recurentul că motivele contestaţiilor la care a făcut referire sunt identice, în sensul că se contestă o hotărâre judecătorească pusă în executare.

La data de 14 noiembrie 2017, intimata Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere din municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, raportat la faptul că recurentul, în cuprinsul cererii de recurs, a reluat motivele invocate prin cererea de revizuire fără însă a aduce critici de nelegalitate deciziei recurate. Sub acest aspect, s-a mai susţinut că motivele invocate de recurent nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocat de acesta.

În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică, susţinând că între cele două hotărâri invocate de revizuent nu există contradictorialitate.

Recursul a fost timbrat cu 200 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dovezile aflându-se la dosar.

Prin raportul întocmit la data de 8 ianuarie 2018, s-a constatat că recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2463/2017 din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă este admisibil în principiu, raportat la art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 februarie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

Prin încheierea din 15 mai 2018, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimată prin întâmpinare, a admis în principiu recursul declarat de revizuentul A. şi a stabilit termen de judecată la data de 2 octombrie 2018.

Analizând recursul declarat de revizuentul A., din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept incidente, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte îl va respinge pentru următoarele considerente:

Recurentul-revizuent a criticat decizia atacată din perspectiva faptului că instanţa de apel, în mod greşit, a reţinut că nu există contrarietate între sentinţa civilă nr. 3651 din 24 iunie 2016 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 852/2016 a Tribunalului Vâlcea şi decizia nr. 306/A din 10 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

În acest sens, recurentul a susţinut că prin decizia nr. 3651 din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a fost respinsă contestaţia la executare, fiind analizate motivele de fond ale acesteia, iar prin decizia nr. 306 din 10 martie 2017 a Tribunalului Vâlcea a fost admisă contestaţia la executare, fiind invocate motive identice cu cele din prima contestaţie.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept materiale, cu trimitere la art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând decizia recurată, prin raportare la motivele de nelegalitate invocate, se constată că susţinerile recurentului sunt nefondate, având în vedere că argumentele instanţei de revizuire sunt dezvoltate punctual, fiind expuse motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care au condus la soluţia pronunţată, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea recurată a vizat cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

În speţă, se constată că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a examinat condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, reţinând că nu există identitate de obiect şi cauză între cele două hotărâri pretins contradictorii.

Sub acest aspect, în mod corect s-a apreciat că sentinţa civilă nr. 3651 din 24 iunie 2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a avut ca obiect contestaţie împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2015, iar soluţia pronunţată a fost aceea de respingere a contestaţiei pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, instanţa nefăcând niciun fel de aprecieri referitoare la controlul de fond al actelor de executare, la valabilitatea titlului executoriu şi nici nu s-au arătat aspecte legate de întinderea creanţei supuse urmăririi.

Pe de altă parte, dosarul nr. x/2016 a avut ca obiect anularea actelor de executare din dosarul nr. x/2016, iar soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost aceea de admitere a contestaţiei şi de anulare a formelor de executare, cu argumentul că decizia nr. 533/2015 nu este susceptibilă de executare.

În raport cu cele reţinute, se constată că, în mod judicios, instanţa de revizuire a făcut aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, reţinând că, în speţă, nu poate fi vorba despre contrarietate de hotărâri, soluţiile date în cele două dosare fiind pronunţate pe aspecte diferite, respectiv contestaţie împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2015, în cadrul căruia s-a anulat executarea pentru că, potrivit deciziei nr. 895/2015 a Curţii Constituţionale, art. 666 C. proc. civ. a fost declarat neconstituţional, nefiind astfel verificate aspecte ce ţin de întinderea creanţei; iar cel de-al doilea litigiu a vizat anularea actelor de executare din dosarul nr. x/2016, fiind admisă cererea pe motiv că decizia nr. 533/2015 nu este susceptibilă de executare.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu există contradicţie între hotărâri, deoarece temeiurile juridice pentru care cele două contestaţii succesive au fost admise, cu consecinţa anulării executării, au fost diferite. Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2371 din 26 aprilie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis contestaţia şi a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 625/2015, lăsând nesoluţionată cererea privind anularea titlului executoriu, constând în decizia nr. 533/2015.

Ca urmare a formulării unei noi cereri de punere în executare a sentinţei civile nr. 533/2015 de către A., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole şi Forestiere din municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat o altă cerere, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care a solicitat anularea actelor din cadrul celui de-al doilea dosar de executare, respectiv dosarul cu nr. x/2016 al BEJ B..

Prin decizia civilă nr. 306/10.03.2017, Tribunalul Vâlcea a admis apelul şi a schimbat sentinţa nr. 4618/18.10.2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în sensul că a admis contestaţia la executare şi a anulat actele de executare din dosarul nr. x/2016, inclusiv încheierea de încuviinţare a executării silite, cu motivarea că hotărârea prin care instanţa a obligat debitorul la plata de penalităţi în cuantum de 100 RON/zi de întârziere nu este susceptibilă de executare şi că, potrivit art. 906 alin. (4) C. proc. civ., instanţa de executare trebuie să fixeze, la cererea creditorului, suma definitivă ce i se datorează cu titlu de penalităţi, prin încheiere definitivă şi executorie, dată cu citarea părţilor, în ipoteza în care în termen de 3 luni debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu.

Totodată, nu este lipsit de relevanţă nici faptul că cele două hotărâri invocate de revizuent nu sunt contradictorii sub aspectul dispozitivului, sentinţa civilă nr. 3651/2016 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea fiind pronunţată în sensul respingerii contestaţiei la executare pentru autoritate de lucru judecat, în raport cu sentinţa nr. 2371/26.04.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015.

În plus, critica recurentului potrivit căreia contrarietatea de hotărâri vizează atât dispozitivul, cât şi considerentele, iar instanţa de revizuire a ignorat acest lucru, este nefondată, deoarece au fost avute în vedere hotărârile în întregul lor, cu atât mai mult cu cât considerentele unei hotărâri au rolul de a susţine şi motiva soluţia adoptată de instanţă în cauza respectivă. În speţă, considerentele celor două hotărâri s-au raportat la soluţiile pronunţate în cele două dosare, astfel încât, în cauză, se constată a nu fi îndeplinite condiţiile care să conducă la admiterea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., nici din această perspectivă.

În consecinţă, se constată că instanţa de revizuire a făcut o corectă aplicare şi interpretare a legii, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2463/2017 din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2463/2017 din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2018.