Petition for annulment inadmissible against non-appealable filter decision dismissing appeal from presidential order

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti la data de 27.01.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.05.2003 la B.N.P. D., defăimat ca fals, şi evacuarea pârâţilor din apartamentul nr. x al imobilului situat în Bucureşti, str. x, bloc 147A.

Cererea, formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 814/29.01.2016, prima instanţă reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2046A/25.05.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În data de 30.05.2016, reclamanta a declarat un nou apel împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 13.03.2017.

Prin decizia civilă nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2046 A/25.05.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în contradictoriu cu intimaţii pârâţi C. şi B..

Împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a declarat recurs reclamanta A., neîncadrat în drept.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport apreciindu-se că sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 4 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părţi potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

Prin decizia nr. 1819 din 06.12.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II -a civilă, în dosarul nr. x/2016 s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 362A din 21.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III -a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte, în raport de obiectul cauzei dedus judecăţii, în raport de prevederile art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."

Astfel, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ordonanţa preşedinţială se judecă în primă instanţă la judecătorie şi în apel la tribunal.

Ori în cauză, recurenta A. a uzat de două ori de calea de atac a apelului, prin decizia recurată fiind respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2046 A/25.05.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Aşa fiind, Înalta Curte a constatat că, recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., iar, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Împotriva celei din urmă decizii, A. a formulat o contestaţie în anulare, care nu a fost motivat în fapt şi în drept, singurele susţinere ale contestatoarei fiind în sensul că, pricina nu a fost judecată corect.

Examinând contestaţia în anulare, în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată din oficiu de Înalta Curte, reţine următoarele:

Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Înalta Curte constată că prin cererea formulată, contestatoarea A. a solicitat anularea deciziei nr. 1819 din şedinţa din camera de filtru de la 06.12.2017/pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II -a civilă în dosarul nr. x/2016.

Fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi niciodată a vreunei instanţe ierarhic superioare.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol face referire la hotărârile instanţei de recurs şi motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia în anulare să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Or, în speţă, se constată că prin decizia n. 1819 din şedinţa de cameră de filtru de la 06.12.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II -a civilă în dosarul nr. x/2016 s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 362 A din 21 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Recursul contestatoarei împotriva evocatei decizii, a fost soluţionat potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., conform căruia:

"În cazul în care completul este unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."

Rezultă că demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunţată în procedura filtru, nesusceptibilă de cale de atac.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1819 din 06 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1819 din 06 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.