Insufficient appellate reasoning on contractual exonerating cause and real offer procedure in dispute over industrial automation system defects

Şedinţa publică din data de 2 octombrie 2018

Deliberând asupra recursului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Comercială la data de 12 ianuarie 2010 reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.A. solicitând obligarea acesteia la: 1. convocarea reclamantei în vederea efectuării recepţiei calitative pentru sistemele de automatizare x seriile 14 şi 15 şi încheierii proceselor-verbale aferente acestor recepţii; 2. achitarea sumei de 75.051 RON reprezentând contravaloarea sistemului de automatizare x seria x; 3. plata sumei de 72.405,17 RON reprezentând penalităţi de întârziere, conform art. 12.1. din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.02.2009, calculate până la data depunerii cererii; 4. plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă a debitului de către pârâtă; 5. plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 82, art. 112, art. 274 şi art. 379 C. proc. civ., art. 969-970, art. 977 şi următoarele, art. 1073, art. 1075 şi art. 1082 C. civ., art. 43 Codul comercial.

La data de 16 februarie 2010, pârâta B. S.A. a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin cererea reconventionala B. S.A. a solicitat obligarea reclamantei la: 1. plata pretenţiilor în sumă de 349.889,78 RON defalcate după cum urmează: a) 326.429,21 RON reprezentând costul contractului de prestări-servicii de fiabilizare şi vânzare componente nr. 1443/14.09.2009 pentru sistemele 1-14; b) 21.248,97 RON reprezentând contravaloare manoperei de executare de către pârâtă, în numele şi pe seama reclamantei; c) 2.211,60 RON reprezentând penalităţi de întârziere conform art. 12.2 din contract; 2. în temeiul art. 111 C. proc. civ. s-a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună ca modul de calcul al sancţiunilor contractuale - penalităţile - stipulate la art. 12.1 şi 12.2 să îmbrace o formă uniformă de aplicabilitate pentru ambele părţi contractante; 3. în condiţiile în care se va admite acest capăt de cerere, a solicitat să se admită majorarea câtimii debitului solicitat cu valoarea de 0,2% pe zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 şi art. 119 C. proc. civ., art. 998-999, art. 1066-1069, art. 969 şi art. 970 C. civ.

La data de 13 septembrie 2011, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare prin care a mărit câtimea pretenţiilor din capătul trei de cerere, în sensul că a solicitat penalităţi de întârziere în cuantum de 77.055,36 RON, potrivit suplimentului la raportul de expertiză contabilă.

La data de 13 decembrie 2011, pârâta a depus la dosar precizare privind primul capăt al cererii reconvenţionale, în sensul că temeiul de drept în baza căruia a fost formulat este dat de dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 25152 din 20 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

S-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.A. împotriva reclamantei S.C. A. S.R.L..

Au fost respinse capetele 2 şi 3 din cererea reconvenţională ca inadmisibile. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.211,60 RON reprezentând penalităţi de întârziere.

Au fost respinse ca neîntemeiate pretenţiile pârâtei privind plata sumelor de 326.429,21 RON şi respectiv de 21.248,97 RON şi a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 190,93 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel ambele părţi.

Prin decizia civilă nr. 437 din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelurile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 25152 din 20 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010. A fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisa cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 4335 din 5 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 19 mai 2014.

La termenul de judecata din 16 septembrie 2014, reclamanta a renunţat la judecarea capătului 1 al cererii principale, prin care solicitase obligarea pârâtei să convoace reclamanta în vederea efectuării recepţiei calitative pentru sistemele de automatizare x seriile 14 şi 15 şi încheierii proceselor-verbale aferente acestor recepţii.

La data de 19 septembrie 2014 pârâta B. S.A. a depus cerere precizatoare referitoare la cuantumul penalităţilor de întârziere solicitate prin capătul 3 al cererii reconvenţionale, arătând că acestea sunt egale cu echivalentul în RON a sumei de 30.352 euro, respectiv de 134.095,13 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 5712 din 18 noiembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea principala precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 75.051 RON reprezentând contravaloare sistemului automatizare x seria x.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea paratei la plata penalităţilor de întârziere.

Totodată, instanţa a admis în parte cererea reconvenţională, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 326.429,21 RON reprezentând cheltuieli făcute de pârâtă pentru remedierea defecţiunilor produselor livrate de reclamantă şi penalităţi de întârziere de 2.211,60 RON.

Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte pretenţii ale pârâtei; s-a dispus compensarea creanţelor reciproce până la suma de 75.051 RON; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei diferenţa de 253.589,81 RON; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 10.302,3 RON din care 6.239,04 RON reprezentând taxe de timbru aferente pretenţiilor admise (fond, apel, recurs) şi 4063,26 RON onorariu avocat aferent pretenţiilor admise (fond, apel, recurs), redus; a fost obligată reclamanta să platească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 22.213,7 RON din care 15.150,44 RON reprezentând taxe de timbru aferente pretenţiilor admise (fond, apel, recurs), 4063,26 RON onorariu avocat aferent pretenţiilor admise (fond, apel, recurs) şi 3000 RON onorariu expert specialitatea automatica şi informatică; s-a dispus compensarea sumelor datorate reciproc de părţi cu titlul de cheltuieli de judecată până la concurenţa sumei de 10.302,3 RON şi a fost obligată reclamanta să platească pârâtei diferenţa de 11.911,4 RON.

În motivarea acestei sentinţe, tribunalul a reţinut că la data de 20 februarie 2009 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x MC/20.02.2009 prin care S.C. A. S.R.L. s-a obligat să vândă pârâtei S.C. B. S.A. prototipul sistemului de automatizare x având încorporată în el tehnologia elaborată conform proiectului propriu al furnizorului pentru a fi montat şi integrat în produsul Instalaţie sterilizare şi mărunţire deşeuri medicale tip ISDM-1, ale cărui caracteristici şi tehnologie sunt descrise în anexa 1 a contractului, în scopul îndeplinirii cerinţelor temei de proiectare a beneficiarului, precum şi 17 produse de serie ale acestui sistem.

Reclamanta a livrat pârâtei prototipul sistemului de automatizare x la data de 16 aprilie 2009, fiind încheiat procesul-verbal de la fila x vol. 2.

În ceea ce priveşte produsele de serie, tribunalul a reţinut că reclamanta a livrat pârâtei un numar de 12 produse potrivit proceselor-verbale încheiate, astfel: la 11 iunie 2009 reclamanta a livrat un produs de serie, la 24 iunie 2009 două produse de serie, la 1 iulie 2009, 2 iulie 2009, 4 august 2009, 7 august 2009, 12 august 2009, 18 august 2009 câte un produs de serie, la 22 iulie 2009 două produse de serie, la 26 august 2009 un produs de serie.

Având în vedere că sistemul de automatizare seria x a fost livrat către S.C. B. S.A. şi, deşi nu s-a încheiat proces-verbal de recepţie, sistemul 15 nu a fost refuzat de pârâtă, astfel încât, faţă de prevederile art. 7.4 din contract (potrivit cărora refuzul unor mărfuri nu-l scuteşte pe beneficiar de obligaţia de a plăti bunurile pe care nu le refuza şi de a executa celelalte obligaţii contractuale), văzând şi dispozitiile deciziei nr. 437/12.11.2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi dispoziţiile art. 969 C. civ., tribunalul a admis acest capat de cerere al acţiunii introductive şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 75.051 RON reprezentând preţul sistemului de automatizare seria x.

Analizând solicitarea pârâtei referitoare la obligarea S.C. A. S.R.L. de a-i achita contravaloarea sumelor reprezentând cheltuieli făcute pentru remedierea defecţiunilor produselor livrate de reclamantă, tribunalul a constatat ca aceasta este întemeiată în parte, respectiv pentru suma de 326.429,21 RON, pe care S.C. A. S.R.L. a fost obligată să o plătească pârâtei S.C. B. S.A..

Astfel, tribunalul a reţinut că produsele de serie livrate de reclamantă prezentau o serie de deficienţe semnalate în cuprinsul proceselor-verbale de recepţie, respectiv nu s-au putut contoriza cele 2 cicluri complete de sterilizare conform temei de proiectare P2, P3, P4 din lipsa condiţiilor tehnice montare şi funcţionare imprimantă; nu s-a identificat cauza arderii repetate a siguranţelor şi blocului de tiristori la una din fazele de alimentare R, S, T din sistemul de automatizare şi nu s-au putut lua măsuri în consecinţă; nu s-au prezentat documentele de livrare - certificatul de garanţie, declaraţia de conformitate, manualul de utilizare/manual de service, procedura de validare a softului.

Aceste deficienţe au fost semnalate şi de beneficiarii finali ai produselor de serie, respectiv de spitalele în care trebuiau să funcţioneze instalaţiile de sterilizare a deşeurilor medicale în care erau încorporate sistemele de automatizare produse de reclamantă şi de Ministerul Sănătăţii Unitatea de Implementare Programe aşa cum rezultă din adresele de la dosar iniţial.

Tribunalul a mai reţinut că, din raportul de expertiză judiciară realizat de expertul în specialitatea automatică industrială C. a rezultat că aplicaţia soft instalată pe automatul programabil Siemens tip S7 - 200 de către S.C. A. nu funcţionează în ceea ce priveşte imprimarea raportului de sterilizare (raspunsul la obiectivul 1). Potrivit raspunsului la obiectivul 2, în principiu, imprimantele societăţii reclamante puteau fi conectate pe aplicaţia pârâtei şi imprimantele S.C. A. puteau functiona pe sistemul S.C. A. dacă se remedia softul cu toate implicaţiile ce decurg din aceasta, expertul concluzionând în răspunsul la obiectivul 7 că sistemul livrat de S.C. A. nu era pe deplin funcţional, la parametrii contractuali ceruţi, în situaţia în care exista o lipsă a funcţiunii imprimantei.

Având în vedere că sistemele de automatizare de serie prezentau aceste deficienţe, tribunalul a reţinut că revenea reclamantei, în temeiul art. 7.3 din contract, obligaţia de a le remedia. Art. 7.3 prevede că furnizorul are obligatia să înlocuiască produsele care nu corespund standardelor de calitate convenite sau care sunt deteriorate şi să completeze lipsurile cantitative constatate cu ocazia recepţiei în termen de maxim 7 zile de la data efectuării recepţiei.

Reclamanta nu a înlocuit, nici nu a remediat, în termen de 7 zile de la data efectuarii recepţiei, şi nici ulterior, produsele cu deficienţe.

Întrucât sistemul livrat de S.C. A. S.R.L. nu era pe deplin funcţional, la parametrii contractuali ceruţi, în situaţia în care exista o lipsă a funcţiunii imprimantei, şi faţă de împrejurarea că reclamanta nu a procedat la remedierea deficienţelor, tribunalul a constatat că pârâta B. a încheiat cu S.C. D. S.R.L. contractul de prestări servicii de fiabilizare şi vânzare de componente nr. 1443/14.09.2009 având ca obiect fiabilizarea sistemelor de automatizare tip ISDM-1 livrate de S.C. A. S.R.L. şi vânzarea componentelor necesare fiabilizării.

Potrivit raportului de expertiza în specialitatea automatică industrială, operaţiunea de fiabilizare, mai precis de reabilitare era necesară pentru ca sistemele de automatizare să funcţioneze conform contractului încheiat între B. şi autoritatea contractantă (răspunsul la obiectivul 6). De asemenea, instanţa a mai reţinut că, în răspunsul la obiectivul 9 expertul a arătat că S.C. D. S.R.L. nu a copiat soluţia tehnică a S.C. A. S.R.L..

În temeiul contractului de prestări-servicii de fiabilizare şi vânzare de componente nr. 1443/14.09.2009 pârâta a achitat către S.C. D. S.R.L. suma de 326.429,21 RON.

Având în vedere că, potrivit art. 7.5 din contractul încheiat cu S.C. A. S.R.L., cheltuielile efectuate cu înlocuirea mărfurilor constatate lipsă, deteriorate sau necorespunzătoare calitativ cu ocazia recepţiei se suportă de către furnizor, reţinând că pârâta a efectuat cheltuieli în sumă de 326.429,21 RON, necesare pentru ca sistemele de automatizare livrate de reclamantă să funcţioneze, prin contractarea S.C. D. S.R.L., tribunalul a obligat S.C. A. S.R.L. să plătească pârâtei B. această sumă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând schimbarea sentinţei în sensul admiterii petitului 3 din cererea principală, privind obligarea intimatei-parate la plata sumei de 57.586,97 RON, reprezentând penalităţi de întârziere, conform art. 12.1. din contractul de vanzare nr. x MC/20.02.2009; admiterii petitului 4 din cererea principală, în sensul obligării intimatei-pârâte la plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere (pentru sistemul de automatizare x seria x) de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată (07.01.2010) şi până la plata efectivă a debitului de către pârâtă; respingerii petitului 1 pct. l din cererea reconventională formulată de intimata-pârâta, privind obligarea sa la plata sumei de 326.429,21 RON, cu titlu de daune-interese.

În esenţă, în ceea ce priveşte soluţia primei instanţe referitoare la admiterea petitului 1 pct. l din cererea reconvenţională, de obligare a reclamantei la plata sumei de 326.429,61 RON cu titlu de daune-interese pentru prejudiciile aduse pârâtei, reclamanta a arătat că pentru a admite acest capăt de cerere, prima instanţa s-a bazat exclusiv pe raportul de expertiza tehnică efectuat în cauză de către expertul judiciar C., potrivit căruia produsele livrate nu corespundeau din punct de vedere tehnic, întrucât imprimantele - componente adiacente ale sistemelor de automatizare - nu imprimau în mod corect datele de sterilizare.

După expunerea situaţiei de fapt, reclamanta a subliniat că încheierea de către B. S.A. la data de 1 octombrie 2009 a unui contract de fiabilizare cu S.C. D. S.R.L. a fost neîntemeiată, atât timp cât anterior acestei date furnizorul livrase imprimantele pentru sistemele de automatizare, însă acestea nu au fost recepţionate de pârâtă, cu nerespectarea înţelegerii părţilor consemnată în art. 7.1. din contract.

Prin decizia civilă nr. 656/A din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5712 din 18 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A..

A fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă şi a sumei de 10.807,34 de RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumei de 75.051 RON (contravaloarea sistemul de automatizare x seria x) pentru perioada 28.10.2009-07.01.2010.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere în continuare până la data plăţii efective a sumei de 75.051 RON.

A fost respinsă în rest ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a penalităţilor de întârziere.

S-a dispus compensarea creanţelor reciproce, respectiv creanţa pârâtei în cuantum de 328.640,81 RON (din care 326.429,21 RON cheltuieli remediere defecţiuni produse şi 2.211,60 de RON reprezentând penalităţi de întârziere) şi creanţa reclamantei în cuantum de 85.858,34 RON (din care 75.051 RON reprezentând contravaloarea sistemului de automatizare x seria x şi suma de 10.807,34 RON reprezentând penalităţi de întârziere pentru perioada 28.10.2009-07.01.2010) şi în final a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a diferenţei de 242.782,47 RON.

Prin aceeaşi decizie, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei şi suma de 759,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru aferentă sumei de 10.807,34 RON şi timbrul judiciar de 1,5 RON.

S-a dispus compensarea sumelor datorate reciproc cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv 11.063,24 RON cheltuieli de judecată cuvenite reclamantei şi 22.213,7 RON cheltuieli de judecată cuvenite pârâtei, urmând ca în final reclamanta să plătească pârâtei suma de 11.150,46 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.379,77 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel din care 4000 de RON reprezentând onorariu avocaţial şi 379,72 RON reprezentând taxă judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar.

În considerentele acestei decizii, cu privire la critica reclamantei referitoare la soluţia primei instanţe de admitere a capătului din cererea reconvenţională de obligare a reclamantei la plata sumei de 326.429,61 RON cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul produs pârâtei, instanţa de apel a reţinut că, din raportul de expertiză în specialitatea automatică întocmit de expert tehnic judiciar C. în cursul judecăţii în faţa primei instanţe, a rezultat că sistemul de imprimare date nu era funcţional la parametrii contractuali ceruţi raportat la lipsa funcţiunii imprimantei, din cauza unei probleme de proiectare/implementare soft, infirmându-se totodată susţinerea potrivit căreia alimentarea electrică ar fi reprezentat cauza nefuncţionării imprimantelor.

Expertul a reţinut că aplicaţia soft instalată pe automatul programabil Siemens tip S7-200 de către S.C. A. nu funcţionează cu privire la imprimarea raportului de sterilizare, imprimantele societăţii reclamante fiind susceptibile a funcţiona pe sistemul A. în condiţiile în care se remediază softul.

Prin opoziţie cu cele anterior menţionate, s-a constatat: că aplicaţia soft a S.C. D. instalată pe automatul programabil Unitronics este funcţională, inclusiv în ceea ce priveşte imprimarea raportului de sterilizare în toate spitalele unde a fost instalat; că imprimantele A. pot fi conectate pe aplicaţia pârâtei şi pe sistemul A. dacă se remediază softul.

Expertul tehnic judiciar a mai reţinut că atunci când se montează laptopul (consola de programare) se păstrează condiţiile de alimentare electrică anterioare, se schimbă doar partea de soft care acum aparţine laptopului, din acest moment imprimanta funcţionează şi înregistrează corect datele procesuale. Precizările menţionate au fost formulate în contextul în care a fost necontestat că atunci când S.C. A. a venit cu un laptop pe care l-a cuplat la automatul programabil, fie la sediul B., fie la spitale, imprimanta funcţiona corect.

Instanţa de apel a mai reţinut că lucrările expertizei menţionate s-au realizat la S.C. B. S.A., întrucât acolo era situat un dulap de automatizare fabricat de S.C. A. S.R.L. la care exista certitudinea că nu s-a intervenit asupra softului automatului programabil. Procesul tehnologic în totalitate nu putea fi testat întrucât la acel moment nu exista la B. S.A. autoclava în funcţiune legată de acel dulap de automatizare. Expertul a concluzionat că printarea realizată nu corespunde cu realitatea, motivul de bază fiind softul realizat pe automatul programabil Siemens.

În cursul judecăţii în apel, în combaterea concluziilor expertului tehnic judiciar C., în sensul că softul automatelor programabile ar fi fost conceput eronat, iar în lipsa folosirii laptopului, softul nu putea da comanda de printare imprimantei, apelanta a solicitat administrarea probei cu nouă expertiză tehnică specialitatea informatică, solicitând ca un expert tehnic să analizeze strict din punct de vedere informatic softul implementat pe automatele programabile livrate de reclamantă. Întrucât s-a stabilit că nu se poate întocmi o expertiză tehnică în care să fie generat un ciclu de sterilizare, ca urmare a faptului că B. S.A. nu mai deţinea autoclava în care să fie introduse materiale cu risc biologic, s-a propus efectuarea expertizei prin analiza softului implementat pe automatele programabile deţinute de către reclamantă, softul fiind identic cu cel implementat pe cele deja livrate către B. S.A. în anul 2009.

Proba cu expertiză în specialitatea informatică solicitată de reclamantă a fost încuviinţată de instanţa de apel la data de 12 noiembrie 2015.

Un prim raport de expertiză a fost întocmit de expertul tehnic judiciar E. care a concluzionat că softul automatului programabil pe care s-a efectuat expertiza tehnică nu a fost modificat în decursul timpului, de la data finalizării sale (data încărcării în PLC, 17.07.2009) şi până la data expertizei; că în lipsa procesului tehnologic, valorile "0" înregistrate de automatul programabil pentru temperatură şi presiune nu pot fi considerate o eroare de înregistrare a parametrilor, ele se pot datorata împrejurării că valorile înregistrate anterior, la derularea ultimului ciclu corect de sterilizare, sunt menţinute în memorie doar o perioadă limitată de timp, sau opririi accidentale a ciclului de sterilizare, după iniţializarea cu valoarea "0" a parametrilor respectivi, că nu s-a identificat în documentaţia tehnică analizată posibilitatea dublării automatului programabil cu un laptop care implică preluarea completă a funcţionalităţilor automatului de către laptop, că reprezentanţii F., producătorul automatului programabil au susţinut că nu există un program disponibil pentru un laptop care să ruleze astfel încât funcţionalitatea PLC-ului să fie suprascrisă de laptop, aşadar că nu există posibilitatea de a da comanda de imprimare a raportului generat în echipamentul HMI direct dintr-un laptop conectat la interfaţa HMI a instalaţiei de sterilizare.

Prin încheierea din data de 19 mai 2016, instanţa de apel a încuviinţat cererea pârâtei de efectuare a unei noi expertize. Aceasta a fost întocmită de prof. dr. inf. G. şi dr. ing. H., specialişti în domeniu (raportul de expertiza fiind la dosar apel, iar răspunsul la obiecţiuni la dosar apel), concluziile specialiştilor fiind în sensul că softul automatului programabil pe care s-a efectuat expertiza a fost modificat ultima oară la data de 17 iulie 2009, că în lipsa procesului tehnologic, sistemul înregistrează valori ambientale, că există posibilitatea dublării acestui tip de automat programabil cu un laptop în vederea imprimării raportului de sterilizare şi că valorile "0" înregistrate de automatul programabil pentru temperatură şi presiune reprezintă o eroare de înregistrare a parametrilor de către softul implementat în automatul programabil.

Instanţa de apel a reţinut că, în două din cele trei expertize întocmite în cauză, s-a concluzionat că valorile înregistrate de automatul programabil pentru temperatură şi presiune în lipsa procesului tehnologic (aceasta fiind modalitatea agreată de părţile litigante pentru întocmirea lucrărilor de expertiză) reprezintă o eroare de înregistrare a parametrilor de către softul implementat în automatul programabil şi că există posibilitatea dublării acestui tip de automat programabil cu un laptop în vederea imprimării raportului de sterilizare.

Curtea de apel a validat concluziile experţilor C., pe de o parte, şi ale experţilor H. şi G., în detrimentul celor expuse de expertul E., apreciind că acestea sunt în mod temeinic motivate şi fundamentate din punct de vedere ştiinţific.

Instanţa de apel a constatat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că produsele livrate de reclamantă nu erau funcţionale la parametrii contractuali ceruţi, din cauza unei probleme de proiectare/implementare a softului şi că exista posibilitatea dublării acestui tip de automat programabil cu un laptop, în vederea imprimării raportului de sterilizare. Acest din urmă obiectiv a fost solicitat pentru a infirma concluzia expertului tehnic C. cu privire la împrejurarea că în cursul derulării relaţiilor contractuale au existat situaţii în care s-au printat rapoarte de sterilizare cu imprimantele livrate de reclamantă, iar acest lucru se datorează împrejurării că softul automatelor programabile a fost dublat de un laptop legat la respectivul echipament.

În opinia instanţei de apel nu sunt relevante aspectele invocate în apel referitoare la refuzul pârâtei de recepţionare a imprimantelor, cu consecinţa parcurgerii procedurii ofertei reale urmate de consemnaţiune, la refuzul acesteia de a acorda concursul pentru punerea în funcţiune a imprimantelor în teritoriu la beneficiarii finali de către reclamantă, având în vedere probatoriul administrat în cauză din care a rezultat livrarea unor produse care nu funcţionau la parametri contractuali ca efect al unei probleme de implementare a softului.

De asemenea, în raport cu concluziile expertizelor în sensul că generarea raportului de sterilizare s-a realizat atunci când automatul programabil a fost dublat cu un laptop, instanţa de prim control judiciar nu a reţinut nici aspectele referitoare la menţiunile din procesul-verbal de recepţie a sistemului de automatizare seria x referitoare la monitorizarea unui ciclu complet de sterilizare conform temei de proiectare sau a procesului-verbal de efectuare a testelor preliminare pentru sistemul seria x.

Instanţa de apel a constatat că este nefondată critica reclamantei în ceea ce priveşte omisiunea beneficiarului de a fi formulat reclamaţii în termenul prevăzut de art. 8.8 din contract raportat la prevederile contractuale cuprinse la art. 7.1, 7.2, 7.3 din contract.

În acest sens, instanţa a analizat procesele-verbale de recepţie de la dosar tribunal, din care a rezultat că, în speţă, cu excepţia procesului-verbal de recepţie din data de 16 aprilie 2009, în cuprinsul căruia s-a menţionat că "echipamentul livrat respectă cerinţele impuse prin tema de proiectare", în cuprinsul celorlalte 12 procese-verbale de recepţie încheiate în perioada 18.08.2008-18.08.2009 s-au efectuat menţiuni precum:

"nu s-au putut contoriza cele 2 cicluri complete de sterilizare conform temei de proiectare P2, P3, P4 din lipsă condiţii tehnice montare şi funcţionare imprimantă" "nu s-a identificat cauza arderii repetate a siguranţelor şi blocurilor de tiristori la una dintre fazele de alimentare RST din sistemul de automatizare şi nu s-au putut lua măsuri în consecinţă" "nu s-au prezentat documentele de livrare (certificatul de garanţie, declaraţia de conformitate, manualul de utilizare/manual de service, procedura de validare soft)".

În consecinţă, instanţa de apel a constatat că, în cauză, nu poate fi reţinută omisiunea beneficiarului de a reclama lipsurile constatate la recepţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 7.2 coroborat cu art. 8.8 din contract, acestea fiind formulate la momentul întocmirii procesului-verbal de recepţie.

Totodată, în privinţa prototipului şi a sistemului de automatizare seria x, instanţa a apreciat că nu poate fi reţinută neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 8. 8 din contract, prevederile menţionate urmând a fi interpretate în corelaţie cu art. 7.2 din contract, în sensul că vizează obligaţia de a formula reclamanţii de ordin calitativ în termen de 7 zile de la recepţie în ceea ce priveşte eventualele lipsuri constatate la recepţie.

În ceea ce priveşte modulele de automatizare pentru care s-a refuzat recepţia (respectiv seria x şi 15), curtea de apel a reţinut că nu se poate susţine lipsa formulării unor reclamaţii, raportat la corespondenţa purtată între părţile litigante, mai exact adresa înregistrată sub nr. x/07.09.2009 emisă de pârâta S.C. B. S.A..

Împotriva deciziei civile nr. 656/A din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., solicitându-se casarea în parte a acestei decizii cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În cuprinsul recursului, reclamanta a învederat că înţelege sa atace doar partea din decizie referitoare la soluţia dată asupra motivului de apel ce a vizat admiterea pretenţiilor pârâtei S.C. B. S.A. în cuantum de 326.429,61 RON cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul produs acesteia.

O primă critică invocată de recurentă vizează faptul că instanţa de apel a dat eficienţă numai raportului de expertiză întocmit la tribunal şi completat în apel, în rejudecare, ignorând alte probe din dosar.

Astfel, reclamanta a învederat că instanţa de apel a ignorat criticile sale din apel cu privire la faptul că probele administrate de S.C. B. S.A. conduceau la ideea că reclamaţiile făcute de pârâtă pe perioada contractuală vizau fie nelivrarea odată cu sistemele a imprimantelor, fie lipsa de funcţiune a imprimantelor, în sensul ca nu s-a putut printa raport de sterilizare, iar nu o implementare eronată a softului din automatele programabile livrate de S.C. A. S.R.L., care să conducă la printarea eronata a ciclurilor de sterilizare.

Prin urmare, în măsura în care se identifica faptul ca pârâta a reclamat nefuncţionarea imprimantelor, în sensul ca nu se putea scoate niciun fel de raport de sterilizare, atunci expertizele efectuate în cauza relevau faptul ca aceste componente erau funcţionale, de vreme ce la expertize s-a scos raport de sterilizare, cu anumite valori.

A altă critică invocată de recurentă vizează faptul că, prin motivele de apel, S.C. A. S.R.L. a invocat o cauza exoneratoare de răspundere contractuală, precizând că în perioada august- septembrie 2009 a încercat remedierea problemelor reclamate de pârâtă, însă aceasta nu a dat curs solicitărilor reclamantei, împiedicând-o astfel să-şi aducă la îndeplinire obligaţiile contractuale.

Din această perspectivă, s-a arătat că instanţa de apel nu a prezentat motivele pentru care a înlăturat argumentele reclamantei în ceea ce priveşte această cauză exoneratoare de răspundere contractuală.

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia netimbrării recursului şi excepţia tardivităţii formulării căii extraordinare de atac. Cu privire la excepţia netimbrării recursului, intimata a învederat la termenul din 2 octombrie 2018 că înţelege să nu o mai susţină ca urmare a faptului că a fost depusă taxa judiciară de timbru în şedinţă publică. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, aceasta a fost respinsă de instanţă, apreciindu-se că, în cauză, a fost respectat termenul prevăzut de 301 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică, motivat de faptul că hotărârea recurată îndeplineşte exigenţele impuse de art. 295 alin. (1) C. proc. civ.

În esenţă, intimata a susţinut că instanţa de apel a avut în vedere la pronunţarea deciziei recurate întreg probatoriul administrat în cauză, iar nu doar un singur raport de expertiză.

Totodată, pârâta a mai învederat că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că deficienţele de funcţionare a produselor livrate vizau softul automatului programabil, identic pentru prototip şi pentru produsele de serie, conform proceselor-verbale aflate la dosar.

Analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Recurenta-reclamantă a criticat decizia civilă nr. 656/A din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă din perspectiva faptului că instanţa nu a analizat motivul de apel referitor la faptul că tribunalul a dat eficienţă numai raportului de expertiză întocmit în cauză, ignorând alte probe din dosar.

Analizând această critică, Înalta Curte constată că este nefondată, având în vedere că instanţa a analizat acest motiv de apel prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză, cum de altfel a procedat şi prima instanţă.

În acest sens, instanţa de apel a argumentat în cuprinsul deciziei recurate motivele pentru care a validat concluziile expertului C., pe de o parte şi ale experţilor H. şi G., în detrimentul celor expuse de expertul E., prezentând din punct de vedere ştiinţific argumentele evocate de aceştia, care au condus în final la înlăturarea criticilor din apel referitoare la soluţia primei instanţe de obligare a reclamantei la plata sumei de 326.429,61 RON cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul cauzat pârâtei.

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de apel a avut în vedere şi alte probe administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de recepţie ale produselor aflate la dosarul nr. x/2018 al tribunalului, vol. 1 şi la dosarul nr. x/2018 al tribunalului, vol. 2, în raport cu care instanţa de apel a ajuns la concluzia că produsele prezentau deficienţe, fiind enumerate în cuprinsul deciziei.

Toate aceste probe au fost coroborate cu dispoziţiile contractului de vânzare-cumpărare nr. x MC/20.02.2009, ce formează obiectul litigiului, încheiat între reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta S.C. B. S.A., fiind avută în vedere şi corespondenţa purtată între părţile litigante.

Reclamanta a mai criticat decizia recurată şi cu privire la faptul că probele administrate de S.C. B. S.A. conduceau la ideea că reclamaţiile făcute de pârâtă pe perioada contractuală vizau fie nelivrarea odată cu sistemele a imprimantelor, fie lipsa de funcţiune a imprimantelor, în sensul că nu s-a putut printa raport de sterilizare, iar nu o implementare eronată a softului din automatele programabile livrate de reclamantă, implementare ce conducea la printarea eronată a ciclurilor de sterilizare.

Instanţa de recurs apreciază că această critică este nefondată, deoarece, în considerentele deciziei atacate, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, au fost arătate argumentele care au condus la concluzia că produsele livrate de reclamantă nu erau funcţionale la parametrii contractuali ceruţi, din cauza unei probleme de proiectare/implementare a softului şi că exista posibilitatea dublării acestui tip de automat programabil cu un laptop, în vederea imprimării raportului de sterilizare.

Astfel cum a reţinut şi curtea de apel, în procesele-verbale de recepţie a produselor au fost trecute deficienţele de funcţionare a produselor livrate, care vizau softul automatului programabil, identic pentru prototip şi pentru produsele de serie.

În mod corect instanţa de apel a constatat că, în speţă, nu poate fi reţinută omisiunea beneficiarului de a reclama lipsurile constatate la recepţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 7.2 coroborat cu art. 8.8 din contract, acestea fiind formulate la momentul întocmirii procesului-verbal de recepţie.

În continuare, instanţa de recurs apreciază că sunt nefondate susţinerile recurentei referitoare la funcţionalitatea componentelor sistemului automatizare x, care, în accepţiunea reclamantei, s-ar datora faptului că la expertize s-a scos raport de sterilizare, cu anumite valori.

În acest sens, se constată că, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, în două din cele trei expertize întocmite în cauză s-a concluzionat ca valorile "0" înregistrate de automatul programabil pentru temperatură şi presiune, în lipsa procesului tehnologic reprezintă o eroare de înregistrare a parametrilor de către softul implementat în automatul programabil şi că există posibilitatea dublării acestui tip de automat programabil cu un laptop în vederea imprimării raportului de sterilizare. Acestă modalitate a fost, de altfel, agreată de părţile din dosar la întocmirea rapoartelor de expertiză.

Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a constatat că, în speţă, componentele livrate de S.C. A. S.R.L. nu erau funcţionale, fiind avute în vedere în acest sens şi adresele provenite de la spitalele care, dotate cu aceste sisteme, nu le puteau utiliza în mod corespunzător din cauza defecţiunilor tehnice, respectiv pierderi de presiune, arderea repetată a unor componente, neefectuarea ciclului complet de sterilizare şi mărunţire.

Recurenta-reclamantă a mai criticat decizia atacată şi din perspectiva faptului că, prin motivele de apel, S.C. A. S.R.L. a invocat o cauza exoneratoare de răspundere contractuală, precizând că în perioada august- septembrie 2009 a încercat remedierea problemelor reclamate de pârâtă, însă aceasta nu a dat curs solicitărilor reclamantei, împiedicând-o astfel să-şi aducă la îndeplinire obligaţiile contractuale.

În acest sens, s-a arătat că instanţa de apel nu a prezentat motivele pentru care a înlăturat argumentele reclamantei în ceea ce priveşte această cauză exoneratoare de răspundere contractuală.

Analizând această critică, Înalta Curte constată că este fondată, motiv pentru care va dispune casarea deciziei civile nr. 656/A din 22 martie 2018 şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

Această critică de nelegalitate formulată de recurenta-reclamantă se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., care reglementează ca motiv de recurs situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde o analiză cu privire la toate aspectele invocate în apel, motivarea instanţei de prim control judiciar fiind neclară şi lacunară cu privire la critica reclamantei referitoare la cauza exoneratoare de răspundere contractuală din perspectiva faptului că S.C. A. S.R.L. a încercat remedierea problemelor reclamante de pârâtă, însă aceasta din urmă nu a dat curs solicitărilor sale.

În acest sens, prin cererea de apel, reclamanta a învederat modalitatea desfăşurării relaţiilor contractuale, susţinând că cele 14 bucăţi sisteme de serie au fost livrate fără imprimante, până la găsirea unei soluţii de protejare a acestora, pentru a nu se mai produce scurt-circuite la aceste componente.

Ulterior, în perioada 21.08.2009-28.08.2009, reclamanta a procedat la livrarea produselor ce rămăseseră de furnizat, însă pârâta a refuzat recepţionarea acestora, solicitând punerea lor în funcţiune în teritoriu, la beneficiarii finali ai sistemelor de automatizare.

În accepţiunea reclamantei, astfel cum s-a arătat în apel, această solicitare nu era conformă cu dispoziţiile art. 7.1 şi 7.2 din contract, care prevăd că recepţionarea calitativă a mărfurilor se va face la sediul beneficiarului, iar acesta are dreptul de a refuza produsele neconforme calitativ şi de a semnala lipsurile cantitative constatate la momentul efectuării recepţiei bunurilor.

Cu toate acestea, reclamanta a susţinut că a comunicat pârâtei disponibilitatea sa de a pune în funcţiune imprimantele în teritoriu, la beneficiarii finali, însă pârâta B. nu a dat curs solicitărilor sale, motiv pentru care S.C. A. S.R.L. a urmat procedura ofertei reale urmate de consemnaţiune, prin care a pus la dispoziţia pârâtei toate imprimantele ce mai trebuiau livrate.

Înalta Curte apreciază că, raportat la complexitatea raportului juridic dedus judecăţii, această apărare formulată de reclamantă reprezenta un vast motiv de apel, astfel încât instanţa trebuia să-l analizeze în detaliu, prezentând raţionamentul juridic care să susţină concluzia la care va ajunge.

Cu toate că această apărare era esenţială, putând schimba decisiv soarta procesului, instanţa de apel a răspuns expeditiv, reţinând că, în raport cu probatoriul administrat în cauză din care a rezultat livrarea unor produse care nu funcţionau la parametri contractuali, ca efect al unei probleme de implementare soft, nu au fost găsite relevante aspectele invocate în apel referitoare la refuzul pârâtei de recepţionare a imprimantelor, cu consecinţa parcurgerii procedurii ofertei reale urmate de consemnaţiune, la refuzul acesteia de a acorda concursul pentru punerea în funcţiune a imprimantelor în teritoriu la beneficiarii finali de către reclamantă.

În acest context, fiind evident că nu a fost soluţionat pe fond acest motiv de apel, instanţa va răspunde criticii invocate de reclamantă în apel referitoare la cauza exoneratoare de răspundere contractuală.

Din această perspectivă, în rejudecare, instanţa urmează să verifice care a fost procedura prin care beneficiarul a notificat reclamantei nefuncţionalitatea sistemelor; care sunt dispoziţiile contractuale care reglementează procedura de urmat în cazul reclamaţiilor vizând neregularitatea funcţionării sistemelor ce formează obiectul litigiului şi care este procedura de remediere a defecţiunilor semnalate, prin raportare la elementele contractului de vânzare nr. x MC/20.02.2009 încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.A., având în vedere şi probatoriile administrate în cauză sau care vor fi administrate în rejudecare, în situaţia în care se va aprecia că este necesară suplimentarea probatoriului.

Instanţa de apel va stabili dacă procedura iniţiată de reclamantă, referitoare la remedierea viciilor privind funcţionarea sistemelor ce formează obiectul litigiului, a fost epuizată. Totodată, se va stabilit dacă această procedură poate fi considerată o neexecutare din partea reclamantei S.C. A. S.R.L., prin raportare la faptul că aceasta, iniţial, nu a dat curs solicitării pârâtei de a pune în funcţiune imprimantele în teritoriu, la beneficiarii finali ai sistemelor de automatizare; în acest sens reclamanta a invocat dispoziţiile art. 7.1 şi 7.2 din contract.

Reclamanta a urmat procedura ofertei reale urmată de consemnaţiune. Din această perspectivă, instanţa de apel va analiza dacă această procedură a ofertei de plată poate fi pusă în conexiune cu executarea obligaţiei pe care o avea reclamanta şi dacă această procedură este de natură să o descarce pe reclamanta S.C. A. S.R.L. de obligaţia de garantare a modului de funcţionare a sistemelor de automatizare.

Prin urmare, instanţa de apel va analizat toate aceste împrejurări, prin raportare la probele specifice şi clauzele contractului de vânzare nr. x MC/20.02.2009 încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.A., care prezintă relevanţă sub aspectul criticilor invocate de reclamantă în apel.

Considerentele expuse mai sus impun concluzia că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea instanţei de apel referitoare la critica reclamantei, pentru care s-a admis recursul, echivalând unei necercetări corespunzătoare a fondului.

Această concluzie se impune, deoarece numai printr-o motivare clară, precisă, din care să rezulte justeţea soluţiei pronunţate, se poate înlătura arbitrariul şi se poate efectua controlul judiciar.

În speţă, Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel nu îndeplineşte cerinţele art. 261 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu a fost motivată sub toate aspectele invocate sau a fost motivată lapidar, astfel încât, coroborat cu principiile şi regulile de drept substanţial şi procesual, să conducă în mod logic la soluţia pronunţată şi să permită realizarea controlului judiciar.

În considerarea celor ce preced, constatând că soluţia adoptată de instanţa de apel este insuficient motivată în raport cu criticile formulate de parte, în temeiul art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită în parte recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 656/A din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o va casa în parte şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 656/A din 22 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2018.