Inadmissibility of cassation appeal against final judgment in enforcement objection proceedings

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmaţiei la data de 22 septembrie 2016, contestatoarea A. arată că înţelege să conteste executarea silită încuviinţată prin încheierea civilă nr. 1703 din 11 august 2016 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei în dosarul execuţional nr. x/2016 al BEJ B., solicitând anularea titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 366 din 15 iunie 2016 a Tribunalului Maramureş, încheierea civilă nr. 1703 din 11 august 2016 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei de încuviinţare a executării silite, precum şi încheierea din data de 21 septembrie 2016 a BEJ B. de stabilire a cheltuielilor de executare şi, pe cale de consecinţă, încetarea executării însăşi, pe motiv că aceasta se îndreaptă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 650, art. 712, art. 714. art. 715 alin. (1), art. 716 şi art. 717 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2342 din 20 septembrie 2017, Judecătoria Sighetu Marmaţiei a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului C., a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. împotriva actelor de executare silită din dosarul execuţional 19/2016 al BEJ B., totodată a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată împotriva încheierii civile nr. 1703 din 11 august 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sighetu-Marmaţiei, precum şi împotriva încheierii BEJ B. din 1 septembrie 2016 prin care a stabilit cheltuielile de executare silită. A respins ca inadmisibilă cererea contestatoarei de anulare a titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 366/A/15.06.2016 a Tribunalului Maramureş.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatorii C. şi A., solicitând totodată şi suspendarea executării hotărâri atacate.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2017 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosar nr. x/2016 a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite pornite în dosarul execuţional nr. x/2016 al BEJ B., formulată de contestatorii A. şi C., în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel contestatorul C..

Prin decizia civilă nr. 13/A/2018 din 31 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a fost respins apelul declarat de contestatorul C. împotriva încheierii civile din 28 noiembrie 2017 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosar nr. x/2016.

Împotriva deciziei civile nr. 13/A/2018 din 31 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă au declarat recurs contestatorii C. şi A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 5 martie 2018.

Prin memoriul de recurs, recurenţii-contestatori C. şi A. au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenţii-contestatori susţin că prin soluţia pronunţată de instanţa de apel li s-a îngrădit exercitarea unui drept consfinţit de Constituţia României, respectiv art. 21 alin. (2), în sensul că nici o lege nu poate îngrădi accesul părţilor la un proces echitabil şi la o soluţionare a cauzelor într-un termen rezonabil.

În continuare, recurenţii fac o amplă expunere cu privire la fondul cauzei dedus judecăţii, cu referire la soluţiile pronunţate în cauzele în care s-au judecat cu intimaţii din prezenta cauză, ocazie cu care îşi exprimă nemulţumirile faţă de împrejurarea că în cauză nu au fost efectuate expertize care să lămurească aspectele invocate de aceştia pe parcursul derulării proceselor.

Prin întâmpinarea depusă la data de 26 aprilie 2018, intimaţii au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimaţilor, depus la 11 mai 2018, recurenţii-contestatori au solicitat înlăturarea susţinerilor acestora ca nefondate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 20 iunie 2018 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este admisibil în principiu, însă este tardiv formulat.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 2 iulie 2018, recurenţii depunând punct de vedere la raportul întocmit.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii A. şi C., pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 13/A/2018 din 31 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prezentul litigiu are ca obiect cererea prin care contestatorii C. şi A. au contestat executarea silită încuviinţată prin încheierea civilă nr. 1703 din 11 august 2016 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei în dosarul execuţional nr. x/2016 al BEJ B. şi au solicitat anularea titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 366 din 15 iunie 2016 a Tribunalului Maramureş, precum şi încheierea din data de 21 septembrie 2016 a BEJ B. de stabilire a cheltuielilor de executare şi, pe cale de consecinţă, încetarea executării însăşi, pe motiv că aceasta se îndreaptă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Potrivit dispoziţiilor art. 718. alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia hotărârilor pronunţate în temeiul art. 712 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 715 alin. (4) C. proc. civ. care pot fi atacate în condiţiile dreptului comun".

Potrivit art. 712 alin. (4) C. proc. civ. "împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare", iar potrivit art. 715 alin. (4) C. proc. civ., "dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului".

În raport de dispoziţiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii A. şi C. împotriva deciziei civile nr. 13/A/2018 din 31 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii A. şi C. împotriva deciziei civile nr. 13/A/2018 din 31 ianuarie

2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2018.