Non-retroactivity of constitutional invalidation of appellate value thresholds in pre-2017 financial disputes

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2018

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 31 august 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C., a solicitat instanţei să dispună:

- constatarea ca abuzivă a clauzei contractuale regăsită la art. 4.3 si 4.5 Contract de credit nr. x din 18.06.2007 "Formula de calcul a dobânzii este: produsul dintre soldul creditului, rata dobânzii procentuale si numărul de zile scurs de la data la care a fost datorata rata anterioara împărţit la 360 de zile(..,) 4.5 Pe parcursul derulării contractului, cu excepţia perioadei menţionate la 4.1, banca îşi rezerva dreptul de a modifica dobânzile si comisioanele bancare" să se utilizeze formula de calcul prevăzuta de O.U.G. nr. 50/2010, dobânda variabila = indice LIBOR + marja Băncii pe toata perioada contractuală, iar în situaţia în care va reieşi un excedent, acesta sa fie restituit;

- constatarea ca abuzivă a clauzei contractuale regăsită la art. 4.10 lit. a) contract de credit nr. x din 18.06.2007 "comision de acordare de 1%, calculat la valoarea creditului, plătibil o singură dată, la acordarea creditului" - solicită restituirea;

- constatarea ca abuzivă a clauzei contractuale regăsită la art. 4.10 lit. b) contract de credit nr. x din 18.06.2007 "comision de administrare lunară a creditului de 0,10% aplicabil la valoarea soldului creditului"- solicita restituirea;

- constatarea ca abuzivă a prevederii contractuale legate de art. 5.1 Contract de credit nr. x din 18.06.2007 "Rambursarea ratelor lunare se va face in moneda in care s-a acordat creditul, la o data de scadenta stabilita de împrumutat, începând cu luna următoare după acordarea creditului."

- să dispună obligarea pârâtei la stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF/RON la momentul semnării contractului (1.9355 RON la 18.06.2007), curs care sa fie valabil pe toata perioada derulării contractului de credit;

- să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată pentru sumele ce urmează a fi restituite de la data plăţii lor şi până la data achitării efective a debitului;

- să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces, în raport de dispoziţiile art. 451 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 753 din data de 26.01.2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă în data de 29.03.2017 sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 1585/2017 din 28 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea privind pe reclamantul A. şi pe pârâtele B. S.A. şi C. şi a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarei clauze din contractul de credit nr. x/18.06.2007, în varianta sa iniţială: art. 4.3, în ceea ce priveşte menţiunea "banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile şi comisioanele bancare" şi a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul, cât şi pârâta.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 2035 din 23 noiembrie 2017 a respins apelurile declarate de apelantul-reclamant A. şi de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1585 din 28 aprilie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 2035 din 23 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă au declarat recurs recurentul-reclamant A. şi recurenta-pârâtă B. S.A..

Recurentul-reclamant A. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea deciziei recurate în tot, cu privire la respingerea constatării ca fiind abuzive a clauzelor referitoare la comisionul de acordare şi de administrare prevăzute la art. 4.10 lit. a) şi 4.10 lit. b), precum şi a clauzei de risc valutar prevăzută la art. 5.1 din contractul de credit, cu consecinţa admiterii acţiunii pe fond cu privire la aceste clauze contestate. Solicită restituirea tuturor cheltuielilor de judecată din prima instanţă, apel şi recurs.

Susţine, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material, soluţionând în mod eronat clauzele contestate raportat la art. 4 din Legea nr. 193/2000, precum şi neţinând seama de jurisprudenţa CJUE în materie, respectiv cauza Andriciuc (C-186/16), mergând mai degrabă pe un raţionament de inadmisibilitate a introducerii cererii pe clauza de risc valutar, decât pe o analiză a acesteia.

Prin recursul formulat, recurenta- pârâtă B. S.A. solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea intimaţilor reclamanţi la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În raport de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată, în esenţă, că soluţia instanţei de apel este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CE, respectiv art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, varianta în vigoare la data încheierii contractului de credit cu intimaţii.

Recurenta-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a arătat, cu titlu prealabil că recursul formulat de reclamant nu conţine critici punctuale de netemeinicie şi nelegalitate împotriva deciziei recurate, ci doar reiterează aceleaşi motive cuprinse şi în cererea de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., ale cărui concluzii au fost de respingere a recursurilor, ca inadmisibile.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 iunie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursurilor.

La termenul din data de 27 septembrie 2018, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursurilor, soluţionarea acestei excepţii făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ, "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ., în cererile privitoare la constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii.

În speţă, se reţine că, în temeiul contractului de credit nr. x din 18.06.2007 încheiat cu pârâta B. S.A., reclamantul A. a contractat un împrumut în valoare de 99.000 CHF, pe o durată de 288 luni.

Reclamantul a contestat clauzele cuprinse în art. 4.3, art. 4.5, art. 4.10 lit. a) şi b).) şi art. 5.1 din contractul de credit nr. x/18.06.2007, solicitând restituirea sumelor reţinute cu titlu de comision de acordare şi comision de administrare lunară a creditului. De asemenea, reclamantul a solicitat să se dispună îngheţarea cursului de schimb CHF/RON la momentul semnării contractului (1.9355 RON la 18.06.2007), curs care sa fie valabil pe toată perioada derulării contractului de credit şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculată pentru sumele ce urmează a fi restituite de la data plăţii lor şi până la data achitării efective a debitului.

În condiţiile în care valoarea totală a contractului de credit nr. x din 18.06.2007, ale cărui clauze se solicită a se constata ca fiind abuzive, este de 99.000 CHF (respectiv 402.078,6 RON - 1CHF =4,0614 RON la momentul promovării acţiunii-31.08.2016), anularea unor clauze punctuale nu poate depăşi această sumă.

Totodată, este de reţinut că decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 31 august 2016, aşadar, înainte de publicarea în M. Of. a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, într-o interpretare şi aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituţionalitate vor privi toate hotărârile judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.

Prin urmare, în condiţiile în care recursurile declarate în cauză nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă B. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2035 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibile.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2018.