Cassation inadmissible due to pre-2017 filing and value cap in monetary disputes

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/24.06.2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în cuprinsul contractului de credit nr. x din 27.06.2008 la:

- art. 1.2 referitor la dobânda "Tip dobânda: variabilă, calculată în funcţie de indicele de referinţa şi de marja băncii, indicele de referinţa LIBOR la 3 luni şi marja băncii de 4.9% puncte procentuale pe an" şi art. 5.1 care stabileşte ca "În cazul tipului de dobânda variabilă aceasta se revizuieşte la fiecare 3 luni în funcţie de noua valoare a indicelui de referinţă şi marja băncii (...). Dobânda este stabilită în funcţie de indicele de referinţa la care se adaugă marja variabilă a băncii, care la data încheierii contractului este cea menţionată la art. 1.2. Dobânda se poate modifica în funcţie de variaţia indicelui de referinţă şi a marjei, conform deciziei băncii. În cazul în care indicele de referinţă variază cu minim 0,25 puncte procentuale fata de valoarea iniţială/la cea mai recentă modificare, banca poate modifica dobânda în consecinţă, în orice moment, conform deciziei sale. Noul procent de dobânda se aplică asupra soldului existent al creditului la data modificării acesteia".

- art. 1.3 lit. a), referitor la comisionul de acordare în cuantum 2900 CHF care se achită la data tragerii creditului fiind reţinut din Limita creditului acordat;

- art. 1.3 lit. b). referitor la comisionul de rambursare anticipată de 2% aplicat la suma rambursata în avans şi care "se plăteşte la data rambursării anticipate şi poate fi modificat din timp în timp de către Banca"

- art. 1.3 lit. c). în raport de care "în situaţia în care împrumutatul solicită şi Banca acceptă modificarea valutei, duratei sau altor condiţii ale creditului, Banca poate percepe un comision de conversie de 3%, aplicat la soldul creditului"

2. obligarea pârâtei la respectarea dispoziţiilor legale şi recalcularea şi perceperea dobânzii începând cu data contractării în funcţie de valoarea şi evoluţia unui indice de referinţa prevăzut de lege si care poate fi verificat, potrivit legii;

3. restituirea tuturor sumelor ce exced unei dobânzi calculate şi datorate în mod legal, ţinând cont de marja băncii de la data semnării convenţiei de credit, care să rămână fixă pe toata durata derulării contractului de credit (respectiv 4 puncte procentuale), şi percepute de către pârâtă de la data încheierii convenţiei de credit la zi, sume care să fie actualizate cu indicele de dobânda legala calculat de la data reţinerii şi până la momentul restituirii efective;

4. restituirea tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule şi abuzive, sau lipsite de temei legal, cu titlu de comision de acordare în cuantum de 2900 CHF, împreuna cu dobânda legală calculată de la data plăţii comisionului şi până la momentul restituirii efective;

5. anularea clauzei de risc valutar cuprinse în art. 6.3 teza finală din convenţia de credit în raport de care "dacă moneda oricărui astfel de cont diferă de moneda în care sunt datorate obligaţiile de plată, Banca poate utiliza disponibilităţile respective pentru a cumpăra o sumă egală cu cea în moneda obligaţiilor de plată aplicând cursul sau de schimb şi poate debita contul respectiv cu costul aferent cumpărării şi alte taxe, după caz"

6. stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF - leu la valoarea de la momentul semnării contractului (2,0122 RON/CHF), curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;

7. denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională;

8. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 noul C. proc. civ.

În drept s-au invocat Legea nr. 193/2000, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 99/2006, O.U.G. nr. 50/2010, Legea nr. 288/2010, Legea nr. 363/2007, art. 15 din Constituţia României, art. 194 şi următoarele noul C. proc. civ., art. 992 din C. civ. de la 1864, Directiva nr. 93/13/CEE, art. 276 TFUE.

Prin sentinţa civilă nr. 19320/2015 din 22 octombrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 10 noiembrie 2015, sub nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 2401/2016 din 14 aprilie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei de interes a cererii de restituire a sumelor reprezentând contravaloarea sumelor reprezentând contravaloarea comisionului de conversie, a respins excepţia lipsei de obiect a cererilor de constatare a caracterului abuziv al clauzelor 1.3 lit. b) şi 1.3 lit. c) din contractul de credit încheiat între părţi, care reglementează comisionul de rambursare anticipată şi comisionul de conversie, a admis excepţia lipsei de obiect a capetelor de cerere prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al clauzelor 12.1 şi 5.1 referitoare la dobândă, obligarea pârâtei la respectarea dispoziţiilor legale şi recalcularea şi perceperea dobânzii începând cu data contractului în funcţie de valoarea şi evoluţia unui indice de referinţă prevăzut de lege şi care poate fi verificat, potrivit legii şi restituirea tuturor sumelor ce exced unei dobânzi calculate şi datorate în mod legal, ţinând cont de marja băncii de la data semnării convenţiei de credit, care să rămână fixă pe toată durata derulării contractului de credit (respectiv 4 puncte procentuale) şi percepute de către pârâtă de la data încheierii convenţiei de credit la zi, sume care să fie actualizate cu indicele de dobândă legală calculate de la data reţinerii şi până la momentul restituirii efective şi, în consecinţă, a respins ca rămase fără obiect aceste capete de cerere, a respins, în rest, ca nefondată, cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A..

Împotriva acestei sentinţe la data de 22.12.2016 a declarat apel reclamanţii, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 06 februarie 2017.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1434A din 21 septembrie 2017 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii A. şi B., împotriva sentinţei civile nr. 2401 din 14.04.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata C. S.A. şi i-a obligat pe apelanţi la plata către intimată a sumei de 3570 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1434A din 21 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A. şi B., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate cu consecinţa admiterii pe fond a cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Cu privire la pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi susţin, în esenţă, că în mod contradictoriu instanţa de apel, deşi a constatat faptul că, clauzele inserate în cuprinsul contractului de credit care reglementează plata de către reclamanţi a unui comision de acordare credit, a unui comision de administrare, a unei dobânzi revizuibile, clauza privind restituirea creditului în aceeaşi monedă în care a fost acordat împrumutul nu au fost negociate cu recurenţii-reclamanţi, aceştia neputând aduce vreo modificare vreuneia dintre respectivele clauze menţionate, totuşi a considerat că aceste clauze nu au caracter abuziv, nu sunt nule.

Referitor la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurenţii arată, în esenţă, că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material cu privire la capetele de cerere prin care s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 1.3 lit. a), 1.3 lit. b) şi 1.3 lit. c) şi al clauzei de risc valutar cuprinse în art. 6.3 din contractul de credit care prevede că restituirea creditului trebuie să se facă în moneda în care a fost acordat şi deblocat creditul bancar (CHF).

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea recursului ca fiind nul şi, în secundar respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., ale cărui concluzii au fost de respingere a recursului, ca inadmisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 24 mai 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, achiesând la concluziile acestuia.

La termenul din data de 27 septembrie 2018, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, soluţionarea acestei excepţii făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ, "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ., în cererile privitoare la constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii.

Prin raportare la aceste prevederi legale, se constată că prin cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, recurenţii-reclamanţi au solicitat constatarea caracterul abuziv al unor clauze prevăzute în cuprinsul contractului de credit nr. x din 27.06.2008 încheiat cu pârâta.

Valoarea obiectului capetelor de cerere evaluabile în bani stabilită conform art. 98 alin. (1) raportat la art. 101 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., este de 399.656,34 RON, conform precizării depuse de reclamanţi la data de 14.07.2015, aceasta fiind corect determinată prin raportare la cuantumul comisionului de acordare de 6.596,34 RON (la valoarea CHF de la momentul semnării contractului de credit) şi la suma de 328.860 RON reprezentând diferenţa dintre valoarea CHF de la data introducerii acţiunii (24.06.2015, 1CHF=4,2821) şi valoarea CHF de la data semnării contractului de credit (27.06.2008, 1CHF=2,0122) având în vedere valoarea totală a contractului de credit, respectiv 145.000 CHF.

Totodată, această valoare a fost reţinută şi prin sentinţa nr. 19320/22 octombrie 2015 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, prin care această instanţă s-a declarat necompetentă material şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Totodată, este de reţinut că decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 24 iunie 2015, aşadar, înainte de publicarea în M. Of. a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, într-o interpretare şi aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituţionalitate vor privi toate hotărârile judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B..

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-pârâte C. S.A. privind obligarea recurenţilor-reclamanţi A. şi B. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 4.046 RON, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1434A din 21 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă pe recurenţii-reclamanţi A. şi B. la plata sumei de 4.046 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C. S.A.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2018.