Jurisdiction declined; consumer credit-abuse case transferred to Bucharest Court of Appeal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted its own material jurisdiction exception and declined to hear the appeal, transferring the case to the Bucharest Court of Appeal, with no further appeal; thus the appellants' recourse against the Court of Appeal-level decision remains pending there. The underlying dispute involved an action by claimants against a bank seeking a declaration that certain clauses of a 2005 credit agreement were abusive (consumer protection), which had been partly granted at first instance and upheld on appeal by the tribunal. The Court held it lacked jurisdiction because the appealed decision was rendered by a tribunal, not a court of appeal, under Articles 97(1) and 483(4) of the Civil Procedure Code, and because Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 (as applicable before the Constitutional Court's Decision No. 369/2017 became binding on 20 July 2017) excluded recourse to the High Court for money-valued claims up to 1,000,000 RON, including this one, leaving jurisdiction with the territorial court of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (4) C. proc. civ, art. 97 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (2) C. proc. civ; Jurisdiction declined; consumer credit-abuse case transferred to Bucharest Court of Appeal: The underlying dispute involved an action by claimants against a bank seeking a declaration that certain clauses of a 2005 credit agreement were abusive (consumer protection), which had been partly granted at first instance and upheld on appeal by the tribunal. The Court held it lacked jurisdiction because the appealed decision was rendered by a tribunal, not a court of appeal, under Articles 97(1) and 483(4) of the Civil Procedure Code, and because Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 (as applicable before the Constitutional Court's Decision No. 369/2017 became binding on 20 July 2017) excluded recourse to the High Court for money-valued claims up to 1,000,000 RON, including this one, leaving jurisdiction with the territorial court of appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the declination of jurisdiction to the Court of Appeal of Bucharest.
Full text
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 840 din 26.01.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea privind pe reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu C. S.A. şi s-a constatat caracterul abuziv al art. 3 lit. d), art. 5 lit. a) din Condiţiile Speciale şi art. 3.4 din Condiţiile generale ale Convenţiei de credit nr. x/21.07.2005.
La data de 06.06.2016, împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii.
Prin Decizia civilă nr. 4.408 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., împotriva Sentinţei civile nr. 870 din 26.01.2016, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A., ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanţii B. şi A., cerere care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din 17.01.2018, Înalta Curte a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului de faţă, în raport de dispoziţiile art. 97 alin. (1) şi art. 483 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând excepţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Decizia supusă recursului a fost pronunţată de către tribunal în apel într-un litigiu având ca obiect principal pretenţii cu valoare mai mică de 200.000 RON.
Conform art. 97 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Cum decizia atacată cu recurs nu este pronunţată de o curte de apel ci de un tribunal, rezultă că Înalta Curte nu este competentă material să soluţioneze o astfel de cerere de recurs ci curtea de apel competentă teritorial.
Potrivit primei teze din art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...), precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."
Totodată, se impune observaţia că Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20 iulie 2017.
Faţă de data pronunţării deciziei recurate, respectiv 14 decembrie 2016 prezentul recurs nu intră sub incidenţa modificărilor generate de Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 deoarece aceasta devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial respectiv de la 20 iulie 2017, prin urmare în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.
Raportat la aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (2) va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de de recurenţii - reclamanţi B. şi A. împotriva Deciziei civile nr. 4.408 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenţii - reclamanţi B. şi A. împotriva Deciziei civile nr. 4.408 din 14 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2018.
GGC - ED