Inadmissibility of appeal against final appellate decision in insolvency proceedings under Law 85/2006
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal for inadmissibility, leaving the Court of Appeal’s 2017 decision in force. The dispute concerned a service contract for fuel storage and handling, where the first-instance court had ordered the insolvent defendant to return residual fuel products and the plaintiff to pay disputed invoices for loading, unloading, and tank cleaning services following the contract's unilateral termination. The procedural issue was the admissibility of the appeal, with the respondent arguing that the challenge was barred because the defendant was in insolvency proceedings. Applying Article 8 of Law No. 85/2006 regarding insolvency procedure, the court determined that the Court of Appeal serves as the instance of appeal for decisions by the insolvency judge and that its rulings are final. Consequently, relying on the principle of the legality of judicial remedies under Article 457 of the Code of Civil Procedure, the court held that the appellate decision did not admit a further appeal to the Supreme Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 634 C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final appellate decision in insolvency proceedings under Law 85/2006: The dispute concerned a service contract for fuel storage and handling, where the first-instance court had ordered the insolvent defendant to return residual fuel products and the plaintiff to pay disputed invoices for loading, unloading, and tank cleaning services following the contract's unilateral termination. The procedural issue was the admissibility of the appeal, with the respondent arguing that the challenge was barred because the defendant was in insolvency proceedings. Applying Article 8 of Law No. 85/2006 regarding insolvency procedure, the court determined that the Court of Appeal serves as the instance of appeal for decisions by the insolvency judge and that its rulings are final. Consequently, relying on the principle of the legality of judicial remedies under Article 457 of the Code of Civil Procedure, the court held that the appellate decision did not admit a further appeal to the Supreme Court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as inadmissible due to the final nature of the appellate decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a-VII-a civilă la data de 25.11.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat constatarea valabilităţii contractului de prestări servicii nr. x/17.06.2008, completat şi modificat prin acte adiţionale ulterioare, semnat de S.C. A. S.R.L. şi B. S.A., care a încetat la data de 13.10.2016, ca urmare a lipsei de răspuns la notificarea S.C. A. S.R.L. nr. 1253/12.09.2016, prin care se aducea la cunostinţă intenţia de denunţare unilaterală a contractului şi a expirării termenului de 30 de zile de la primirea notificării de către lichidator.
A mai solicitat reclamantul, faţă de încetarea de la data de 13.10.2016 a valabilităţii contractului mentionat, să se constate că măsura luată de lichidatorul judiciar, constând în emiterea, în numele şi pentru debitoarea S.C. B. S.A. a facturii de prestări servicii nr. x/31.10.2016 reprezentând servicii (taxă depozitare şi taxă încarcare descărcare) conform contract nr. x/17.06.2008 pe perioada 01.10.2016- 31.10.2016 este netemeinică şi nelegală, iar în subsidiar a solicitat obligarea S.C. B. S.A., reprezentată prin lichidatorul judiciar C. SPRL, să storneze factura de prestări servicii nr. x/31.10.2015 în valoare de 129.377,28 RON (TVA inclus) şi să emită o factură conţinând valoarea serviciilor prestate de S.C. B. S.A., proporţional cu perioada 1-12.10.2016.
Reclamantul a mai solicitat, ca urmare a încetării la data de 13.10.2016 a valabilităţii contractului mentionat, să se constatate că măsura luată de lichidatorul judiciar constând în emiterea, în numele şi pentru debitoarea S.C. B. S.A. a facturii seria x număr x din data de 16.11.2016 reprezentând cheltuieli necesare curăţării celor nouă rezervoare închiriate la S.C. A. S.R.L. (contract nr. x/17.06.2008 şi actele adiţionale) este netemeinică şi nelegală, şi în mod subsecvent, să se constate că, contravaloarea acestei facturi nu este datorată de către S.C. A. S.R.L..
S-a mai solicitat obligarea S.C. B. S.A., reprezentată prin lichidatorul judiciar C. SPRL să restituie societăţii S.C. A. S.R.L. până la data de 25.11.2016, cantitatea de 13,812 tone motorină, existente în rezervoarele din incinta platformei petrochimice D., care să aibă aceleaşi condiţii de calitate în care a fost receptionată, iar restituirea să fie efectuată conform art. 4.14 alin. (1) din contract, scăznd din cantitatea de 13,812 tone motorină, cantitatea de slam constatată prin procese-verbale, proporţional cu cantitatea de produs livrata din rezervor.
Totodată, reclamantul a mai solicitat obligarea S.C. B. S.A. reprezentată prin lichidatorul judiciar C. SPRL, să emită actul adiţional de încetare a contractului de prestări servicii nr. x/17.06.2008, în care să se consemneze că la data de 13.10.2016 a încetat valabilitatea contractului mentionat.
Prin cererea reconvenţională, S.C. B. S.A., în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea societăţii la achitarea facturii de prestări servicii nr. x/31.10.2016 în valoare de 311.363,15 RON+TVA (373.635,78 RON inclusiv TVA) emisă de B., reprezentând cheltuieli necesare curăţării celor 9 (nouă) rezervoare închiriate de la B. sau la curăţarea, pe cheltuiala A., a celor 9 (nouă) rezervoare proprietatea B. în care A. a depozitat motorina în perioada contractuală 2008-2016, obligarea societăţii A. la achitarea facturilor de prestări servicii emise de B. cu numerele: PS 1951/05.12.2016; PS 1957/30.12.2016 şi PS 1958/30.12.2016, conform contractului de prestări servicii nr. x/17.06.2008; precum şi obligarea societăţii A. la ridicarea de îndată şi valorificarea în totalitate (printr-o firmă specializată de distrugere a deşeurilor) a produsului rezidual "slam" în cantitate de 14.329litri (14 tone) de pe amplasamentul D. al B..
Prin sentinţa civilă nr. 3007 din 18 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a-VII-a civilă a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a obligat debitoarea B. S.A. să restituie reclamantei cantitatea de motorină şi alte produse (resturi de biodiesel, parafină, apă, şlam, etc.) cuprinsă în cca 14 tone, conform Raportului de inspecţie nr. x/14.12.2016 întocmit de Garda Naţională de Mediu-Comisariatul Judeţean Bacău si probelor din cele (25+4) eurocuburi recoltate în data de 03.11.2016.
A admis în parte cererea reconvenţională formulată de debitoarea B. S.A. şi a obligat reclamanta să plătească debitoarei contravaloarea facturilor x/05.12.2016 în cuantum de 132.124,80 RON, reprezentând taxă de încărcare-descărcare aferentă lunii noiembrie 2016 şi PS 1958/30.12.2016 în cuantum de 135.321,60 RON, reprezentând taxă de încărcare-descărcare aferentă lunii decembrie 2016, emise conform Contractului de prestări servicii nr. x/17.06.2008.
A pus în vedere reclamantei să procedeze la ridicarea de îndată a cantităţii de motorină şi alte produse cuprinsă în cca 14 tone, conform Raportului de inspecţie nr. x/14.12.2016 şi probelor din cele (25+4) eurocuburi recoltate în data de 03.11.2016, de pe amplasamentul D. al B.; în cazul refuzului reclamantei, autorizează debitoarea să procedeze la ridicarea şi valorificarea bunurilor, pe cheltuiala reclamantei, fiind respinse celelalte cereri formulate de parţi ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel.
Prin decizia civilă nr. 2194/2017 din 29 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3007 din 18 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a-VII-a civilă.
Împotriva deciziei civile nr. 2194/2017 din 29 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19 ianuarie 2018.
Prin cererea de recurs, depusă la data de 22 decembrie 2017, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a menţionat că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, după comunicarea deciziei atacate.
Prin memoriul de recurs, depus la data de 12 februarie 2018, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Prin întâmpinarea depusă la data de 20 martie 2018, intimata-pârâtă B. S.A. apreciază că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, având în vedere că decizia atacată este definitivă, astfel că recursul este inadmisibil, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu menţinerea deciziei atacate ca fiind legală.
Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 11 aprilie 2018, recurenta a solicitat înlăturarea susţinerilor acesteia ca nefondate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 24 mai 2018 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.
Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 30 mai 2018.
La data de 18 iunie 2018, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus punct de vedere la raportul comunicat, apreciind că recursul este admisibil în principiu.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., pentru următoarele considerente:
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 2194/2017 din 29 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, decizie cu caracter definitiv, în raport cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit cărora, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic iar, potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.
Astfel, în accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2194/2017 din 29 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2194/2017 din 29 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2018.