Inadmissibility of cassation against definitive appellate decision in consumer credit clause abuse case due to claim value below 1,000,000 RON threshold under pre-2017 law

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 iulie 2016 şi precizată la datele de 25 iulie 2016 şi 30 ianuarie 2017, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. au solicitat constatarea ca abuzivă a clauzelor prevăzute în contractul de credit nr. x/02.04.2007: art. 3) Dobânda: a), art. 4) Penalizări: a), art. 5) Comisioane: (a), (b), (d), art. 7) Garanţii: a), în condiţiile generale ale convenţiei: Secţiunea 3): 3.5, 3.6; în convenţia de credit nr. x/28.11.2012: Secţiunea 2 Costuri: - 2.1.1 Rata (variabilă) a dobânzii curente, 2.4.2 "banca percepe un comision lunar de gestiune cont în valoare de….conform listei de tarife şi comisioane D." în convenţia de credit nr. x/18.02.2008: art. 3) lit. a), art. 4 a), art. 5 lit. (a), (b), (d), art. 7. a); în condiţiile generale ale convenţiei: Secţiunea 3): 3.5, 3.6 şi în convenţia de credit nr. x/28.11.2012: Secţiunea 2 Costuri: 2.1.1 Rata (variabila) a dobânzii curente, 2.4.2 "banca percepe un comision lunar de gestiune cont în valoare de ….conform listei de tarife şi comisioane D.", înlăturarea acestora, restituirea sumelor percepute de pârâtă cu titlu de comision de risc, la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată de la data achitării, până la data restituirii efective, anularea planurilor de rambursare şi emiterea unor noi planuri, cu eliminarea comisionului de risc.

Prin sentinţa civilă nr. 270/C din 21 martie 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei de obiect a cererii şi excepţia lipsei de interes invocate de pârâta C. S.A., a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi, în consecinţă: a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3 lit. d) (posibilitatea băncii de a revizui structura ratei dobânzii curente), art. 5 lit. a) (comisionul de risc), lit. b) (comision de analiză dosar credit) şi lit. d) (comision de gestiune) din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. x/02.04.2007 şi art. 3.5 (comisionul de risc) şi art. 3.6 (comision de administrare), din condiţiile generale ale acestei convenţii; art. 2.4.2 (comision lunar gestiune cont) din convenţia de credit nr. x/28.11.2012; art. 3 lit. d) (posibilitatea băncii de a revizui structura ratei dobânzii curente), art. 5 lit. a) (comisionul de risc), lit. b) (comision de analiză dosar credit) şi lit. d) (comision administrare garanţii) din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. x/18.02.2008 şi art. 3.5 (comisionul de risc) şi art. 3.6 (comision de administrare) din condiţiile generale ale acestei convenţii; art. 2.4.2 (comision lunar gestiune cont) din convenţia de credit nr. x/28.11.2012. Totodată, instanţa a dispus înlăturarea clauzelor de mai sus si a respins restul pretenţiilor reclamanţilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A., B. şi pârâta C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1795/Ap din 27 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii A., B. şi de pârâta C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 270/C din 21 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiind obligată apelanta-pârâtă C. S.A. să plătească apelantului-reclamant A. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1795/Ap din 27 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a declarat recurs pârâta C. S.A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 15 decembrie 2017.

Prin memoriul de recurs, pârâta C. S.A. a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurare prin care să se dispună respingerea capetelor de cerere ce privesc constatarea ca fiind abuzive a clauzelor prevăzute de art. 3 lit. d), art. 5 lit. b) şi d) din Convenţia de credit nr. x/02.04.2007, cât şi din Convenţia de credit nr. x/18.02.2008, convenţii stinse/încheiate ca urmare a refinanţării creditelor.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta solicită instanţei de recurs să constate faptul că cele două instanţe au omis analizarea textului prevăzut de dispoziţiile art. 1167 alin. (2) din C. civ. de la 1864 care susţinea "confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară, în forma şi în epoca determinată de lege, ţine loc de renunţare în privinţa mijloacelor şi excepţiilor ce puteau fi opuse acestui act, fără a se vătăma însă drepturile persoanelor a treia".

Totodată, dat fiind faptul că reclamanţii au solicitat constatarea ca fiind abuzive a unor clauze contractuale care nu mai sunt în fiinţă, iar în motivarea lor se prevalează de dispoziţiile Legii nr. 193/2000, recurenta consideră că aceasta se aplică doar contractelor în derulare, conform dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000.

Astfel, prevederile Legii nr. 193/2000 stabilesc în mod clar faptul că acţiunile promovate în constatarea clauzelor abuzive într-un contract de credit priveşte apărarea unui interes particular, fiecare consumator având posibilitatea de a formula sau nu acţiune în baza acestei legi, neexistând o obligativitate a promovării unei asemenea cereri în instanţă.

În acest context, recurenta solicită instanţei să constate că în prezenta cauză nu se poate face vorbire de o nulitate absolută şi implicit de imprescriptibilitate, câtă vreme legiuitorul oferă consumatorului posibilitatea ocrotirii unui interes particular, care are ca sancţiune nulitatea relativă, conform art. 1248 alin. (1) şi (2) C. civ.

De asemenea, se susţine că reclamanţii invocă lipsa unei negocieri, cât şi lipsa bunei-credinţe din partea băncii, condiţiilor prevăzute de Legea nr. 193/2000, or aceste motive privesc consimţământul/acordul al consumatorului de la momentul încheierii contractului de credit cu privire la anumite clauze, iar aceste aspecte ţin de nulitatea relativă a clauzelor contractuale.

Din această perspectivă, recurenta consideră că opina instanţei de apel privind aplicarea prevederile art. 1247 alin. (2) coroborat cu art. 1249 alin. (1) C. civ., nu pot fi atribuite clauzelor abuzive atât timp cât promovarea unei asemenea acţiuni în instanţă priveşte ocrotirea unui interes particular, iar nu general, şi este sancţionată cu nulitatea relativă, aspect ce este supus unui termen de prescripţie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 9 februarie 2018, intimaţii-reclamanţi A. şi B. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menţinerea deciziei atacate ca fiind legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 3.000 RON, conform chitanţei aflate la dosarul de recurs.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 3 mai 2018 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 11 mai 2018, recurenta depunând punct de vedere la raportul comunicat.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A., pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii A., B. şi de pârâta C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 270/C din 21 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiind obligată apelanta-pârâtă C. S.A. să plătească apelantului-reclamant A. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În speţă, se constată că recursul este inadmisibil având în vedere că pricina priveşte o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretenţiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1.000.000 RON.

Astfel, prin precizările reclamanţilor A. şi B. depuse la Tribunalul Braşov la data de 25 iulie 2016, aceştia au arătat că valoarea sumelor a căror restituire se solicită, ca urmare a înlăturării comisionului de risc, este de 402,13 euro la valoarea de 211.650,65 euro şi de 202,85 euro la valoarea de 92.205,1 euro (ce reprezintă valoarea creditului acordat prin Convenţia de credit nr. x/28.11.2012).

De asemenea, prin precizarea depusă la data de 30 ianuarie 2017, s-a reţinut că reclamanţii au arătat că valoarea petitelor 1-4 se ridică la valoarea de 57.666,58 euro la un curs de 4.50 RON, reprezentând un total de 259.497,85 RON.

Faţă de precizările reclamanţilor, se constată că pretenţia în valoare de 259.497,85 RON, reprezentând echivalentul în RON a sumei de 57.666,58 euro, se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute "de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Pentru procesele în curs, nesoluţionate definitiv, Decizia Curţii Constituţionale îşi produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunţării Curţii Constituţionale, iar excepţia a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 223/2012, Decizia Curţii Constituţionale nr. 100/1999). Curtea Constituţională a reţinut că o decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate are efecte şi pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părţilor din cauza în care excepţia a fost admisă, cât şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepţie respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituţional de mai multe ori (Decizia Curţii Constituţionale nr. 866/2015).

Se reţine că în cadrul dosarului de faţă, anterior declarării neconstituţionalităţii textului, nu a fost invocată nici de părţi, nici de instanţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituţionale prin decizia nr. 369/2017 şi, în consecinţă, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepţie de neconstituţionalitate.

De altfel, prin deciziile sale - decizia nr. 838/2009 - Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 6 iulie 2016, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, este aplicabilă regula, potrivit căreia, hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, într-o interpretare şi aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituţionalitate vor privi toate hotărârile judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1795/Ap din 27 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă C. S.A. la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor-reclamanţi B. şi A., conform facturii aflate la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1795/Ap din 27 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Obligă recurenta-pârâtă C. S.A. la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor-reclamanţi B. şi A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2018.