Debt collection appeal dismissed as inadmissible for failing value threshold under pre-2017 appealability rules.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as inadmissible, affirming the appellate decision and the earlier trial judgment that had ordered the defendants to jointly pay the claimant the remaining debt of RON 234,467.33 under an assigned claim, plus late-payment penalties of 0.1% per day from 4 September 2015 until payment, and costs. The dispute arose from a claim assignment agreement of 2 July 2015, with the claimant seeking enforcement against the assignor’s debtors. The Court held that, because the initial claim was filed on 6 November 2015—before the Constitutional Court’s Decision No. 369/2017 was published on 20 July 2017—the appealability of the appellate judgment remained governed by the law in force when the proceedings began, namely Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 as it then stood, which limited appeals in monetary claims to those exceeding RON 1,000,000. Since the claim’s value fell below that threshold, the appellate decision was final and not subject to appeal, applying Article 27 of the Civil Procedure Code and the non-retroactivity principle under Article 147(4) of the Constitution; no constitutional exception had been raised in this case, and the Court’s prior interpretative ruling (Decision No. 52/2018) confirmed these effects apply only to cases commenced after 20 July 2017.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 494 alin. (4) C. proc. civ, art. 27 C. proc. civ, art. 27 din C. proc. civ, art. 634 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Debt collection appeal dismissed as inadmissible for failing value threshold under pre-2017 appealability rules: The dispute arose from a claim assignment agreement of 2 July 2015, with the claimant seeking enforcement against the assignor’s debtors. The Court held that, because the initial claim was filed on 6 November 2015—before the Constitutional Court’s Decision No. 369/2017 was published on 20 July 2017—the appealability of the appellate judgment remained governed by the law in force when the proceedings began, namely Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 as it then stood, which limited appeals in monetary claims to those exceeding RON 1,000,000. Since the claim’s value fell below that threshold, the appellate decision was final and not subject to appeal, applying Article 27 of the Civil Procedure Code and the non-retroactivity principle under Article 147(4) of the Constitution; no constitutional exception had been raised in this case, and the Court’s prior interpretative ruling (Decision No. 52/2018) confirmed these effects apply only to cases commenced after 20 July 2017.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to dismiss the appeal as inadmissible by way of the simplified procedure.
Full text
Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2018
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 6 noiembrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi S.C. C. S.R.L. a solicitat obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 234.467,33 RON reprezentând rest de plată din creanţa cesionată de către Societatea D. S.R.L. conform convenţiei de cesiune a creanţei din 2 iulie 2015, penalităţi de întârziere de 0,1%/zi din creanţa cesionată, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 7380 din 22 noiembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi S.C. C. S.R.L. şi, în consecinţă:
A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 234.467,33 RON reprezentând rest de plată din creanţa cesionată conform convenţiei de cesiune de creanţă din 02.07.2015.
A obligat pârâtele la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate în raport de creanţa restantă, de la data de 04.09.2015 până la plata efectivă, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 20.358,69 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. B. S.A..
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 2108/2018 din 4 decembrie 2017 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. şi a obligat apelanta să plătească intimatei S.C. A. S.R.L. suma de 7.140 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 2108/2018 din 4 decembrie 2017 pronunţată de Bucureşti, secţia a V-a civilă a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A..
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 9 februarie 2018.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., pârâta S.C. B. S.A. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Prin întâmpinarea depusă la data de 16 martie 2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. Ploieşti a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta a depus la data de 14 aprilie 2018 răspuns la întâmpinare, combătând punctual excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-reclamantă şi pe fondul cauzei.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 24 mai 2018 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.
Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 30 mai 2018, recurenta depunând punct de vedere la raportul comunicat.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., pentru următoarele considerente:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. şi a obligat apelanta să plătească intimatei S.C. A. S.R.L. suma de 7.140 RON cheltuieli de judecată.
În speţă, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., faţă de împrejurarea că prezentul litigiu are ca obiect o acţiune prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 234.476,33 RON, reprezentând rest de plată din creanţa cesionată de către Societatea D. S.R.L..
Faţă de aceste precizări, se constată că valoarea cererii este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, astfel că recursul este inadmisibil.
Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ.:
"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute "de legea sub care a început procesul".
În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.
Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.
Pentru procesele în curs, nesoluţionate definitiv, Decizia Curţii Constituţionale îşi produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunţării Curţii Constituţionale, iar excepţia a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 223/2012, Decizia Curţii Constituţionale nr. 100/1999). Curtea Constituţională a reţinut că o decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate are efecte şi pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părţilor din cauza în care excepţia a fost admisă, cât şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepţie respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituţional de mai multe ori (Decizia Curţii Constituţionale nr. 866/2015).
Se reţine că în cadrul dosarului de faţă, anterior declarării neconstituţionalităţii textului, nu a fost invocată nici de părţi, nici de instanţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituţionale prin decizia nr. 369/2017 şi, în consecinţă, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepţie de neconstituţionalitate.
De altfel, prin deciziile sale - decizia nr. 838/2009 - Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".
Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
În cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."
Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 6 noiembrie 2015, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, este aplicabilă regula, potrivit căreia, hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.
În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.
În consecinţă, decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.
Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).
În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, într-o interpretare şi aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
Ca atare, efectele deciziei de neconstituţionalitate vor privi toate hotărârile judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.
În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.
Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2108/2018 din 4 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2108/2018 din 4 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2018.