Jurisdiction for revision based on contradictory judgments: Competence lies with court higher than the first judgment issuer

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul Tribunalului Braşov, revizuentul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfecla de Zahăr Braşov a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1642 din 23.02.2018, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. x/2017, schimbarea în tot a acesteia şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de propcedură civilă, susţinându-se că sentinţa atacată este potrivnică sentinţei pronunţate în dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 590 din 14.04.2017 a Tribunalului Braşov, situaţia în care operează prevederile art. 510 alin. (2) din acelaşi cod care prevede că "În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre".

Prin sentinţa civilă nr. 125/S din 05 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Braşov s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curţii de Apel Braşov.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În această situaţie cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre.

În speţă, prima hotărâre este cea dată de Tribunalul Braşov în soluţionarea apelului, cum s-a arătat mai sus, autoritatea de lucru judecat privind atât dispozitivul cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, potrivit prevederilor art. 430 al 2 din C. proc. civ.

Astfel, instanţa mai mare în grad celei care a pronunţat prima hotărâre este Curtea de Apel Braşov, excepţia necompetenţei materiale fiind admisă cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 1642 din 23.02.2018, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. x/2017, în favoarea Curţii de Apel Braşov în temeiul dispoziţiilor art. 130 alin. (2), art. 132 şi art. 510 alin. (2) din C. proc. civ.

Curtea de Apel Braşov, investită cu soluţionarea cererii de revizuire, a invocat, din oficiu excepţia de necompetenţă materială în temeiul art. 510 alin. (2) C. proc. civ. şi a reţinut următoarele:

În raport de temeiul de drept al cererii de revizuire şi faţă de argumentele revizuentei expuse în motivarea cererii de revizuire, Curtea a observat că intenţia revizuentei a fost clar exprimată încă de la momentul formulării revizuirii, respectiv a susţinut că sentinţa civilă nr. 1642/23.02.2018 pronunţată de Judecătoria Braşov trebuie retractată pentru că încalcă ceea ce o instanţa anterioară, respectiv Judecătoria Braşov a stabilit referitor la calitatea de creditor al revizuentei a intimatului A., prin încheierea din 02.03.2016 pronunţată în dosar civil nr. x/2015 Acesta încheiere a devenit definitivă prin soluţia pronunţată de Tribunalul Braşov în cadrul apelului INCDCSZ, respectiv prin decizia civilă nr. 590/14.04.2017 pronunţată în dosar civil nr. x/2015, prin care fost schimbată în parte încheierea atacată, doar cu privire la cheltuielile de executare, păstrând restul dispoziţiilor încheierii.

Tribunalul Braşov, sesizat iniţial cu soluţionarea acestei cereri de revizuire, a invocat excepţia necompetentei materiale raportându-se la decizia civila nr. 590/14.04.2017 a Tribunalului Braşov pe care a considerat-o " prima hotărâre" în accepţiunea dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., deşi, prin notele scrise din 04.05.2018, revizuenta a precizat că prima hotărâre fată de care se consideră contradictorie sentinţa 1642/23.02.2018 a Judecătoriei Braşov care este suspusă revizuirii, este încheierea din 02.03.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov, deoarece acesta conţine dezlegări cu privire la calitatea intimatului A., despre care revizuenta susţine că au fost ignorate de a doua sentinţă, supusă revizuirii.

Tribunalul, în mod greşit înlătură menţiunile din această notă de şedinţă cu explicaţia din încheierea de la termenul din 05.06.2018, respectiv că nota de şedinţă nu reprezintă o precizare a cererii de revizuire, cu toate că revizuenta a formulat această notă de şedinţă fată de excepţia necompetentei materiale invocată din oficiu de tribunal. Aşadar, nota de şedinţă reprezintă actul procedural al revizuentei prin care îşi exprima punctul de vedere faţă de excepţia invocată şi nu poate fi înlăturat.

Faptul că aspectul semnalat de revizuentă, care constituie şi motivul cererii de revizuire respectiv încălcarea dezlegărilor date de o instanţă anterioară cu privire la calitatea de creditor a numitului A., este conţinut doar de considerentele încheierii din 02.03.2016, nu şi de dispozitivul acesteia, constituie un aspect ce poate fi verificat în cadrul soluţionării cererii de revizuire, fiind un aspect ce ţine de admisibilitatea acesteia şi nu odată cu stabilirea competentei materiale a instanţei care va soluţiona prezenta cerere de revizuire.

Aşadar, obiectul cererii de revizuire îl constituie sentinţa civilă nr. 1642/23.02.2018 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar civil nr. x/2017, definitivă, considerată de revizuentă contrară hotărârii pronunţate de Judecătoria Braşov în 02.03.2016 în dosar civil nr. x/2015, definitivă şi acesta prin decizia 590/14.04.2017 a Tribunalului Braşov.

Potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul cererii de revizuire întemeiata pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire împotriva sentinţei civile 1642/23.02.2018 a Judecătoriei Braşov, se îndreaptă la instanţa mai mare în grad fată de instanţa care a dat prima hotărâre, respectiv încheierea din 02.03.2016 a Judecătoriei Braşov, iar această instanţă este Tribunalul Braşov.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă prin decizia civilă nr. 1084/Ap/2018 din 28 iunie 2018 a admis excepţia necompetentei materiale considerând Tribunalul Braşov, competent material să soluţioneze prezenta cerere de revizuire.

În temeiul art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul de competentă şi în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a trimis cauza instanţei imediat superioare, moment până la care va fi suspendată judecată cauzei, potrivit art. 134 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, în temeiul art. 135 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte constată că cele două instanţe, Curtea de Apel Braşov şi Tribunalul Braşov, s-au declarat deopotrivă şi reciproc necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac.

Competenţa în soluţionarea conflictului aparţine Înaltei Curţi conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ. este competenta să soluţioneze cererea de revizuire instanţa care a pronunţat hotărârea atacată (regula generală). De la aceasta regula, legiuitorul stabileste doua exceptii.

Prima se referă la ipoteza în care motivul pentru care s-a solicitat revizuirea îl constituie existenta hotărârilor definitive potrivnice, ce încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi pronunţate (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), competenta revine instantei mai mare în grad fata de aceea care a dat prima hotarare.

Din dezvoltarea motivelor formulate în memoriul depus la dosar rezultă că revizuentul Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1642 din 23 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. x/2017 schimbarea acesteia şi respingerea cererii de chemare în judecată.

În susţinerea cererii s-a arătat că acestă sentinţă este potrivnică sentinţei pronunţate în dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 590 din 14 aprilie 2017 a Tribunalului Braşov.

Prin notele scrise din 04 mai 2018 revizuentul a precizat că prima hotărâre faţă de care se consideră contradictorie sentinţa civilă nr. 1642/2018 este încheierea din 02 martie 2016 a Judecătoriei Braşov, deoarece acestea conţine dezlegări cu privire la calitatea intimatului A., despre care revizuentul susţine că au fost ignorate de a doua sentinţă, spusă revizuirii,

Înalta Curte constată că aceste note de şedinţă, prin care au fost menţionate hotărârile pretins potrivnice nu poate susţine argumentul adus de Tribunalul Braşov, potrivit căruia nu reprezintă o precizare a cererii, de natură a atrage competenţa instanţei.

Această manifestare expresă a hotărârilor pretins a fi potrivnice infirmă argumentul adus de Tribunalul Braşov în motivarea hotărârii de declinare, referitor la faptul că prima hotărâre este cea dată de Tribunalul Braşov, întrucât încheierea din data de 02.03.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 590 din 14 aprilie 2017 a Tribunalului Braşov, autoritatea de lucru judecat fiind invocată prin prisma dispozitivului şi considerentelor pe care se sprijină încheierea primei instanţe, aspect rămas nemodificat în calea de atac.

Fiind vorba despre două hotărâri pronunţate de instanţe de grade diferite, competenţa materială revine Tribunalului Braşov, ca instanţă mai mare în grad faţă de Judecătoria Braşov, care a pronunţat prima hotărâre, respectiv încheierea din 02 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 510 alin. (2) teza I raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2018.