Inadmissibility of cassation appeal based on monetary threshold for cases filed before constitutional ruling on appeal route limitation

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2018

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, cum este şi recursul în cauză, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 17.03.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. prin sucursala Bucuresti în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat tribunalului ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei 637.612,25 de RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor angajate de pârâtă prin Contractul de asociere nr. 208/12073 din 14 martie 2013, pe care însă pârâta a refuzat să le execute şi a sumei de 8.206,12 RON reprezentând contravaloarea energiei electrice utilizate de pârâtă în perioada 20 august 2015 - 30 noiembrie 2015 la Staţia de Epurare Ape Uzate Vorona, achitată de reclamantă, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat anularea parţială a Procesului-verbal nr. x/11.06.2014, respectiv punct 3 şi anularea parţială a Anexei de Lucrări la Contractul de asociere nr. x/14.03.2013 pentru lucrări în valoare de 3.765.711,53 RON şi obligarea reclamantei A. S.A la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 838/14.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea principală ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea reconvenţională, fiind anulat parţial punctul 3 din Procesul-verbal nr. x/11.06.2014, respectiv anulată parţial Anexa de Lucrări la Contractul de asociere nr. x/14.03.2013.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7.373 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.A., apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 21 iunie 2016.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1608/2017 din 19 octombrie 2017, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 838/14.03.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.A. B. S.R.L., a anulat în tot sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva deciziei civile nr. 1608/2017 din 19 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului pe fond.

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei- pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., ale cărui concluzii au fost de respingere a recursului, ca inadmisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 9 mai 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părţi, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus un punct de vedere, învederând că achiesează la concluziile raportului întocmit în cauză.

La termenul din data de 26 septembrie 2018, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, soluţionarea acestei excepţii făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii.

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data sacdenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la sacdenţă în cursul judecăţii."

Prin raportare la aceste prevederi legale, se constată că prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată de către reclamantă s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 652.917,69 RON reprezentând diferenţa dintre costul lucrărilor la care s-a angajat B. conform Contractului de asociere nr. 208/12073 din 14 martie 2013 dar care au fost executate de A. (1.145.611,51 RON) şi preţul rămas de încasat de la autoritatea contractantă pentru aceste lucrări (492.693,82 RON) şi obligarea pârâtei B. la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de articolul 3 (21) din Ordonanţa nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar ("O.G. nr. 13/2011"), începând cu data introducerii pe rolul instanţei a cererii modificatoare (25 octombrie 2016) şi până la achitarea integrală a sumei principale la care va fi obligată pârâta pe calea prezentei acţiuni.

Prin urmare, valoarea obiectului cererii stabilită conform art. 98 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., o reprezintă pretenţiile în sumă de 652.917,69 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Totodată, este de reţinut că decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

Pentru procesele în curs, nesoluţionate definitiv, Decizia Curţii Constituţionale îşi produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunţării Curţii Constituţionale, iar exceptia a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 223/2012, Decizia Curţii Constituţionale nr. 100/1999). Curtea Constituţională a reţinut că o decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate are efecte şi pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părţilor din cauza în care excepţia a fost admisă, cât şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepţie respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituţional de mai multe ori (Decizia Curţii Constituţionale nr. 866/2015).

Se reţine că în cadrul dosarului de faţă, anterior declarării neconstituţionalităţii textului, nu a fost învocată nici de părţi, nici de instanţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituţionale prin decizia nr. 369/2017 şi, în consecinţă, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepţie de neconstituţionalitate.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 17 martie 2016, aşadar, înainte de publicarea în M. Of. a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., întrucât valoarea litigiului se află sub plafonul prevăzut de lege, la momentul introducerii acţiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei-reclamante A. S.A. privind obligarea recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 4.431,66 RON, conform dovezii de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1608/2017 din 19 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 4.431,66 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2018.