Inadmissibility of cassation appeal in monetary dispute under 1,000,000 RON threshold due to prospective effect of constitutional unconstitutionality ruling

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la data de 15 septembrie 2014, reclamantul Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş a chemat în judecată pe pârâta Societatea A. S.R.L. şi a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.518.464,06 RON actualizată la zi la data plăţii, ca urmare a neexecutării obligaţiilor asumate în temeiul contractului de închiriere nr. x/12.05.2011, compusă din: suma de 283.787,4 RON reprezentând debit datorat cu titlu de chirie pentru spaţiul deţinut în temeiul contractului de închiriere pentru perioada aprilie 2012- aprilie 2013 şi suma de 2.234.676,66 RON reprezentând majorări de întârziere pentru neplata chiriei calculate în temeiul art. 8 din contractul de închiriere nr. x/12.05.2011.

Prin sentinţa civilă nr. 374/PI din 3.04.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către reclamantul Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 283.787,4 RON cu titlu de chirie restantă aferentă perioadei aprilie 2012- aprilie 2013 conform contractului de închiriere nr. x/2011, actualizată la zi cu rata inflaţiei, precum şi la plata sumei de 1.872,997,11 RON reprezentând penalităţi de întârziere contractuale aferente chiriei restante calculată până la data promovării acţiunii, actualizată la zi cu rata inflaţiei, precum şi la plata în continuare a penalităţilor de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere până la plata efectivă a debitului restant.

Au fost respinse în rest cererile reclamantului, ca neîntemeiate.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi la plata către experţii B., C. şi D. a sumei de 7.500 RON cu titlu de diferenţă onorariu de expertiză.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş şi pârâta Societatea A. S.R.L. au formulat cereri de apel, care, prin decizia civilă nr. 169 din 25 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă au fost respinse.

Împotriva acestei decizii, reclamantul Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş şi pârâta Societatea A. S.R.L. au declarat recurs.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15.02.2018, recurentul-reclamant Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş a solicitat, în esenţă, respingerea recursului declarat de pârâta Societatea A. S.R.L. şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 9 mai 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Art. 101 C. proc. civ. prevede că:

"(1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii. (2) Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept".

Conform art. 460 alin. (2) C. proc. civ.:

"dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

În speţă, se reţine că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Judeţul Timiş prin Consiliul Judeţean Timiş constă într-o acţiune în pretenţii, derivate din contractul de închiriere nr. x/12.05.2011 pentru neîndeplinirea locatarului a obligaţiilor contractuale privind plata chiriei.

Astfel, debitul principal este în sumă de 283.787,40 RON - chirie datorată de pârâtă pentru spaţiul închiriat - şi capetele accesorii constând în majorările de întârziere pentru neplata chiriei, calculate conform art. 6 din contractul de închiriere nr. x/12.05.2011, în cuantum de 2.234.676,66 RON; majorările de întârziere calculate în continuare până la data plăţii efective a debitului.

Sumele pretinse de reclamant au fost menţionate în cererea de chemare în judecată - dosar fond vol. I - cu privire la spaţiul închiriat, situat în imobilul din în suprafaţă de 241,16 mp, compus din traveele A.1.1, A.1.2, A.1.3 şi A.I.4., a cărui chirie lunară a fost stabilită la 17.605 RON, conform contractului de închiriere încheiat de reclamant în calitate de locator şi pârâta în calitate de locatar.

Raportând datele speţei, la dispoziţiile legale evocate se reţine că este vorba de o acţiune în pretenţii, având caracter patrimonial, iar recursurile nu sunt admisibile, întrucât valoarea pretenţiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condiţiile în care valoarea obiectului acţiunii reclamantului o reprezintă suma de 283.787,40 RON.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de E. în Dosarul nr. x/2014 şi de F. şi G. în Dosarul nr. x/2013 ale Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, constatându-se că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

În temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017). Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Aplicând în cauză dispoziţiile obligatorii ale Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi efectele Deciziei Curţii Constituţionale se va proceda la verificarea admisibilităţii recursului sub aspectul celor statuate.

Decizia recurată este pronunţată după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, dar litigiul de faţă, cu o valoare patrimonială a capetelor de cerere principale sub plafonul de 1.000.000 RON, este pornit anterior publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial al României.

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 15 septembrie 2014, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, respectiv 20 iulie 2017, hotărârea recurată este supusă căilor de atac în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată, efectele deciziei Curţii Constituţionale producându-se conform celor statuate prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Se reţine prioritatea analizării excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru raţiunile înfăţişate, în condiţiile în care recursurile declarate în cauză nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurentul-reclamant JUDEŢUL TIMIŞ prin CONSILIUL JUDEŢEAN TIMIŞ şi de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 169 din 25 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant JUDEŢUL TIMIŞ prin CONSILIUL JUDEŢEAN TIMIŞ împotriva deciziei civile nr. 169 din 25 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 169 din 25 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2018.