Cassation inadmissibility for monetary claims under 1 million RON pending retroactive effect of constitutional unconstitutionality of the appeal threshold

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, prin declinare de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., au solicitat instanţei să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit nr. x din 11.10.2007: art. 1.2 referitor la dobândă; art. 5.1 alin. (1); art. 1.3 lit. a); art. 1.3 lit. b), art. 4.3, art. 4.4; obligarea pârâtei la respectarea dispoziţiilor legale şi recalcularea şi perceperea dobânzii începând cu data contractării în funcţie de valoarea şi evoluţia unui indice de referinţă prevăzut de lege şi care poate fi verificat conform legii; restituirea tuturor sumelor ce exced unei dobânzi calculate şi datorate în mod legal, ţinând cont de marja băncii de la data semnării convenţiei de credit, care să rămână fixă pe toată durata derulării contractului de credit şi percepute de pârâtă de la data încheierii contractului la zi, sume care să fie actualizate cu indicele de dobândă legală calculate de la data reţinerii şi până la momentul restituirii efective; restituirea tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule şi abuzive sau lipsite de temei legal, cu titlu de comision de acordare în cuantum de 1982,52 CHF, împreună cu dobânda legală calculată de la data plăţii comisionului şi până la momentul restituirii efective, ţinând cont de valoarea CHF de la momentul restituirii efective; anularea clauzei de risc valutar cuprinse în art. 6.3 teza finală, conform căreia dacă moneda oricărui astfel de cont diferă de moneda în care sunt datorate obligaţiile de plată, banca poate utiliza disponibilităţile respective pentru a cumpăra o sumă egală cu cea în moneda obligaţiilor de plată aplicând cursul său de schimb şi poate debita contul respectiv cu cotul aferent cumpărării şi alte taxe, după caz; stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF-leu la valoarea de la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, precum şi denominarea în moneda naţională a plăţilor, în virtutea principiului din regulamentul valutar, conform căruia preţul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenţi se plăteşte în moneda naţională.

Prin sentinţa civilă nr. 7182 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă în parte cererea şi s-a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit nr. x din 11.10.2007 încheiat de părţi: art. 1.2 referitor la dobânda, art. 5.1 alin. (1) referitor la revizuirea dobânzii, art. 1.3 lit. a) referitor la comisionul de acordare, art. 1.3 lit. b) referitor la comisionul pentru rambursarea anticipată, art. 4.3, art. 4.4.

A fost obligată pârâta să restituie reclamanţilor diferenţa dintre dobânda percepută în baza clauzelor abuzive şi cea stabilită la data încheierii contractului, ţinând cont de marja băncii de la data semnării contractului, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data reţinerii până la momentul restituirii efective, precum şi sumele încasate în baza clauzelor abuzive, la care se adaugă dobânda legală pentru fiecare sumă, calculată de la data plătii fiecărei sume şi pană la momentul restituirii efective a acestora, ţinând cont de valoarea CHF de la momentul restituirii efective.

Totodată, au fost respinse ca neîntemeiate petitele 2,6,7 şi 8 din cerere.

Împotriva acestei sentinţei, reclamanţii A. şi B. şi pârâta C. S.A. au formulat cereri de apel.

Prin decizia civilă nr. 2088A/2017 din 17 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi şi a fost admis apelul pârâtei C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 7182 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă şi cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei de la pct. 1.3 lit. a) din contractul de credit privind comisionul de acordare şi cererea de restituire a sumei încasate de bancă în acest temei, precum şi în parte cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei de la art. 1.3 lit. b) din contractul de credit privind comisionul de rambursare anticipată, cu excepţia sintagmei finale "acest comision poate fi modificat din timp în timp de către Bancă". S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Au fost obligaţi apelanţii-reclamanţi la plata către apelanta-pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 4579 RON.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 2088A/2017 din 17 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, C. S.A. a declarat recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 13 iunie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Având în vedere raportul întocmit în cauză, recurenta-pârâtă C. S.A. a depus note scrise.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Art. 101 C. proc. civ. prevede că:

"(1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii. (2) Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept".

Conform art. 460 alin. (2) C. proc. civ.:

"dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

În speţă, se reţine că, în temeiul contractului de credit nr. x din 11.10.2007 încheiat cu pârâta C. S.A., reclamanţii A. şi B. au contractat un împrumut în valoare de 99.126 CHF, iar prin cererea de chemare în judecată au solicitat constatarea caracterului abuziv a unor clauze din contractul de credit încheiat.

Raportând datele speţei, la dispoziţiile legale evocate se constată că este vorba de o acţiune în pretenţii, având caracter patrimonial, iar recursul nu este admisibil, întrucât valoarea pretenţiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 pentru exercitarea căii de atac a recursului. În condiţiile în care valoarea totală a contractului de credit nr. x din 11.10.2007, ale cărui clauze se solicită a se constata ca fiind abuzive, este de 99.126 CHF (respectiv 424.576,4832 RON - 1CHF = 4,2832 RON la momentul promovării acţiunii), anularea unor clauze punctuale nu poate depăşi această sumă.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de D. în Dosarul nr. x/2014 şi de E. şi F. în Dosarul nr. x/2013 ale Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, constatându-se că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituţională.

În temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017). Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Aplicând în cauză dispoziţiile obligatorii ale Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi efectele Deciziei Curţii Constituţionale se va proceda la verificarea admisibilităţii recursului sub aspectul celor statuate.

Decizia recurată este pronunţată după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, dar litigiul de faţă, cu o valoare patrimonială a capetelor de cerere principale sub plafonul de 1.000.000 RON, este pornit anterior publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial al României.

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 16 iunie 2015, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, respectiv 20 iulie 2017, hotărârea recurată este supusă căilor de atac în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată, efectele deciziei Curţii Constituţionale producându-se conform celor statuate prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Se reţine prioritatea analizării excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru raţiunile înfăţişate, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2088A/2017 din 17 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2088A/2017 din 17 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2018.