Negative jurisdictional conflict resolved: Huși Court exclusively competent after defendant waived territorial exception

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Huşi, sub număr de dosar x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C., solicitând instanţei obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 15.000 Euro reprezentând suma achitată de către reclamantă autorităţilor vamale franceze, urmare a neîndeplinirii obligaţiilor ce le reveneau pârâţilor de a prezenta marfa transportată ori de a declara furtul mărfurilor transportate autorităţilor vamale franceze, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din 12 martie 2018, Judecătoria Huşi a invocat din oficiu excepţia necompetentei sale teritoriale, iar, prin sentinţa civilă nr. 212/2018 din 12 martie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău, reţinând, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ. şi având în vedere că sediul/domiciliul pârâţilor se află în mun. Zalău, jud. Sălaj, respectiv în circumscripţia Judecătoriei Zalău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 761/2018 din 14 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Zalău, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huşi. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu e obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Astfel, în condiţiile în care pârâta nu a invocat prin întâmpinare în faţa Judecătoriei Huşi excepţia necompetenţei teritoriale, s-a arătat că instanţa nu era îndrituită să invoce această excepţie din oficiu.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Huşi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că reclamanta S.C. A. S.R.L a învestit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâţilor S.C. B. S.R.L. şi C., în solidar, la plata sumei de 15.000 Euro reprezentând suma achitată de către reclamantă autorităţilor vamale franceze, urmare a neîndeplinirii obligaţiilor ce le reveneau pârâţilor de a prezenta marfa transportată ori de a declara furtul mărfurilor transportate autorităţilor vamale franceze.

Conform art. 107 C. proc. civ.:

"cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de cauze privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ.

Este de reţinut că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în speţă, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Huşi (instanţa iniţial învestită), fără a fi invocată de către pârâţi printr-o eventuală întâmpinare, prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Excepţia de necompetenţă teritorială fiind una de ordine privată şi cum o atare excepţie nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, ci chiar de către instanţă din oficiu se constată că Judecătoria Huşi în mod nelegal a invocat şi s-a considerat necompetentă.

Prin înregistrarea acţiunii pe rolul Judecătoriei Huşi coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâţi în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., această instanţă a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în speţă competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Huşi, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Huşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2018.