Jurisdictional conflict over objection to enforcement: enforcement court competence fixed at time of enforcement authorization, not subsequent debtor's residence

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub număr de dosar x/2017, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul CENTRUL DE INVESTIGATII ŞI ANALIZĂ PENTRU SIGURANŢĂ AVIAŢIEI CIVILE, contestaţia la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2017 al BEJ B..

În drept, au fost invocate art. 711 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 251 din 15 ianuarie 2018, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivare, s-a reţinut că potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze contestaţia la executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Având în vedere că potrivit cărţii de identitate a contestatorului cu care s-a şi legitimat în şedinţă publică, domiciliul actual al acestuia este situat în Bucureşti, strada x nr. 185, s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze contestatia la executare este, în speţă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a constatat că, în cauză, cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul BEJ B. la data de 22.06.2017 şi a reţinut, astfel, aplicabilitatea dispoziţiile noului C. proc. civ. în vigoare la acel moment.

S-a arătat că potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 651 din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...). Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, ce excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Conform art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului şi a reşedinţei se efectuează cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, iar în lipsa acestora, nu pot fi opuse altor persoane.

S-a constatat că, potrivit copiei cărţii de identitate a contestatorului, acesta are domiciliul în sectorul 3, Bucureşti, iar reşedinţă în mun. Constanţa până la data de 20.04.2018 (f 77), aspect ce se regăseşte în dosarul de executare nr. 277/2017. Din verificările efectuate în baza DEPABD, rezultă aceleaşi date .

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut că, la momentul sesizării organului de executare - 22.06.2017, debitorul locuia efectiv în Mun. Constanţa, aflat în circumscripţia Judecătoriei Constanţa.

În consecinţă, reţinând că prin raportare la reşedinţa efectivă a debitorului A., instanţa de executare este Judecătoria Constanţa, în temeiul art. 651 şi art. 714 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6242 din 18 mai 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul CENTRUL DE INVESTIGATII ŞI ANALIZĂ PENTRU SIGURANŢĂ AVIAŢIEI CIVILE, a formulat contestaţia la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2017 al BEJ B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul nr. x/2017 al BEJ B., inclusiv a încheierii prin care s-a dispus poprirea asupra veniturilor din pensie; anularea încheierii din 04.07.2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2017, privind încuviinţarea executării silite pentru suma de 9261,76 RON.

Este de reţinut că dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, aşa încât, competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Potrivit art. 714 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei de executare, iar în raport cu prevederile art. 651 alin. (3) din acelaşi cod:

"instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Este de reţinut că momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite.

De asemenea, trebuie păstrat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori cererea de întoarcere a executării silite.

Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu incidente ulterioare de competenţa sa, precum contestaţia la executare, cererea de validare a popririi sau cererea de întoarcere a executării silite.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, prin încheierea din 4 iulie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. x/2017, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ B. şi s-a încuviinţat executarea silită a creanţei de 9.261,76 RON împotriva debitorului A. .

În consecinţă, s-a stabilit definitiv că instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi, prin urmare, aceasta va soluţiona orice incidente apărute în cursul executării silite (în speţă - contestaţia la executare), în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru toate raţiunile înfăţişate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatorul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2018.