Jurisdiction for labor claims by a local authority against a former mayor: conflict between mandatory territorial competence based on plaintiff’s seat under Labor Code Art. 269(2) and prorogation arguments

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti, la 5 ianuarie 2017, sub număr de dosar x/2017, reclamanta UAT Hulubeşti a chemat în judecată pe pârâtul A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului debitor la plata integrală a creanţei lor (ce urmează a se actualiza până la data plăţii efective în funcţie de rata inflaţiei), compusă din suma de 196.053,43 RON, reprezentând contravaloarea a 12 facturi fiscale privind obligaţii create de către Primarul comunei până în anul 2015, datorată de pârât conform raportului Camerei de Conturi Dâmboviţa şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 517.074,47 RON, reprezentând contravaloarea a 15 facturi fiscale privind obligaţii create de către Primarul comunei în anul 2016 până în luna iunie, datorată de pârât conform raportului Camerei de Conturi Dâmboviţa şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 292.508,81 RON reprezentând contravaloarea contractelor privind producţie şi montaj tâmplărie pvc, ceas stradal, sistem de iluminat public, finalizare lucrări de montaj aparat de iluminat şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 177.125 RON reprezentând contravaloarea contractelor amenajare parc şi dotare cu aparate fitness de exterior, furnizarea, instalarea şi punerea în funcţiune a unui sistem de supraveghere video şi asigurare post pază permanent şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 6584 RON reprezentând spor registru electoral şi contribuţiile aferente şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 2380 RON reprezentând plata drepturi salariale Paşti 2015, şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 22.360 RON reprezentând servicii de audit în condiţiile în care aceste servicii prestate de persoane fizice atestate au fost eliminate de legiuitor o dată cu modificarea Legii de organizare a auditului.

Prin sentinţa civilă nr. 555 din data de 27 aprilie 2017, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârât prin întâmpinare, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HULUBEŞTI, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care mai multe capete principale de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt. Faţă de temeiul de drept invocat şi de valoarea de peste 200.000 RON a obiectului cererii competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2017

Prin încheierea de şedinţă din 26 septembrie 2017 a fost admisă excepţia de necompetenţa funcţională invocată de pârât şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HULUBEŞTI, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut că prin Decizia nr. 16/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (publicată în M.O. 110/09.02.2017) privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa cu privire la "interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1. art. 278 alin. (2) şi art. 23 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004). raportat la prevederile Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 393/2004) şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 188/1999), " I.C.C.J. a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanta si în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. I, art. 231 şi art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statului funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, a stabilit că prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 03.11.2017 sub număr de dosar x/2017

În şedinţa publică din 7 decembrie 2017 instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii şi faţă de sediul reclamantei, respectiv, în comuna Hulubeşti, judeţul Dâmboviţa.

Prin sentinţa civilă nr. 9045 din 7 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HULUBEŞTI, cu sediul în comuna Hulubeşti, judeţul Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pe rolul Tribunalului Dâmboviţa cauza a fost înregistrată sub număr de dosar x/2018, iar prin sentinţa civilă nr. 437 din 19 martie 2018 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea acestei soluţii, Tribunalul Dâmboviţa a arătat că Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a reţinut prin încheierea din 05.07.2017 competenţa generală, materială, teritorială şi funcţională, iar, ulterior, la termenul din 19.09.2017 a fost pusă în discuţie excepţia necompetenţei funcţionale.

S-a apreciat că după admiterea acestei excepţii şi declinarea competenţei în favoarea secţiei de litigii de muncă a fost repusă în discuţie competenţa teritorială, iar în raport cu prevederile art. 130 C. proc. civ., a operat deja prorogarea de competenţă materială şi teritorială în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a mai reţinut că în raport cu caracterul interlocutoriu al încheierii prin care s-a constatat competenţa materială şi teritorială, instanţa este ţinută de încheiere, iar în condiţiile în care a fost analizată competenţa funcţională, aspectele ce ţin de competenţa materială şi teritorială apar a fi lămurite în sensul reţinerii competenţei în favoarea instanţei care îşi analizează competenţa funcţională.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 05.04.2018 sub număr de dosar x/2018

Având în vedere că Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Dâmboviţa şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, văzând prevederile art. 133 alin. (2) şi 134 din C. proc. civ., prin încheierea din 26 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmboviţa competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Găeşti, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ HULUBEŞTI a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului debitor la plata integrală a creanţei (ce urmează a se actualiza până la data plăţii efective în funcţie de rata inflaţiei), compusă din suma de 196.053,43 RON, reprezentând contravaloarea a 12 facturi fiscale privind obligaţii create de către Primarul comunei până în anul 2015, datorată de pârât conform raportului Camerei de Conturi Dâmboviţa şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 517.074,47 RON, reprezentând contravaloarea a 15 facturi fiscale privind obligaţii create de către Primarul comunei în anul 2016 până în luna iunie, datorată de pârât conform raportului Camerei de Conturi Dâmboviţa şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 292.508,81 RON reprezentând contravaloarea contractelor privind producţie şi montaj tâmplărie pvc, ceas stradal, sistem de iluminat public, finalizare lucrări de montaj aparat de iluminat şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 177.125 RON reprezentând contravaloarea contractelor amenajare parc şi dotare cu aparate fitness de exterior, furnizarea, instalarea şi punerea în funcţiune a unui sistem de supraveghere video şi asigurare post pază permanent şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 6584 RON reprezentând spor registru electoral şi contribuţiile aferente şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 2380 RON reprezentând plata drepturi salariale Paşti 2015, şi dobânda legală pentru întârzierea în plata debitului calculată până la data plăţii efective a debitului restant; suma de 22.360 RON reprezentând servicii de audit în condiţiile în care aceste servicii prestate de persoane fizice atestate au fost eliminate de legiuitor o dată cu modificarea Legii de organizare a auditului.

Este de reţinut că prin decizia nr. 16/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (publicată în M.O. 110/09.02.2017) a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. I, art. 231 şi art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ari. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statului funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, s-a stabilit că prevederile Codului muncii se aplică raporturilor juridice dintre primar/viceprimar şi unitatea administrativ-teritorială, dacă legi speciale nu conţin dispoziţii specifice, inclusiv după încetarea mandatelor.

Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu de muncă, iar potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, dispoziţii din care rezultă că legiuitorul a reglementat în mod imperativ competenţa teritorială pentru soluţionarea unor astfel de cauze.

Totodată, conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2010 a dialogului social care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În condiţiile în care, reclamanta are sediul în comuna Hulubeşti, judeţul Dâmboviţa, în considerarea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 coroborate cu cele ale art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 se constată că Tribunalul Dâmboviţa este instanţa competentă să soluţioneze litigiul de muncă.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2018.