Nullity of fabricated notarial deed; tardiness of nullification appeal against non-executable cassation decision

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 21.06.2010, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au chemat în judecată pe pârâţii H., I., J. şi K. pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 05.05.1982 şi radierea imobilului din Cartea Funciară.

Având în vedere valoarea obiectului litigiului, prin sentinţa civilă nr. 150 din 10 ianuarie 2011, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1538 din 20 septembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, cu motivarea că valoarea obiectului litigiului la data sesizării instanţei se afla sub pragul de 500.000 de RON prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. de la 1865, fiind de 75.000 de euro.

Asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 88 din 12.10.2012, stabilind competenţa tribunalului pentru soluţionarea cauzei, cu motivarea că valoarea imobilului, indicată în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată nu a fost contestată.

Recursul declarat de părţi împotriva regulatorului de competenţă a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 1350 din 28.03.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1640 din 04.12.2014 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea reclamanţilor de anulare a actului de vânzare-cumpărare.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reţinut, în esenţă, că prin acţiunea promovată reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. x/1982 prin care L. şi M. au vândut lui N. imobilul din str. x, sector 4 compus din teren în suprafaţă de 200 mp şi construcţie.

Prima instanţă a reţinut că, reclamanţii nu au făcut dovada începerii urmăririi penale despre care au făcut vorbire în legătură cu încheierea contractului de vânzare - cumpărare ce formează obiectul litigiului de faţă şi nici nu au probat situaţia descrisă în cererea de chemare în judecată cu privire la actele false.

În consecinţă, tribunalul a constatat că reclamanţii nu au produs probe în conformitate cu art. 1169 C. civ. pentru a face dovada susţinerilor reclamanţilor, respectiv existenţa unei fraude la lege la momentul încheierii contractului nr. x/5.05.1982.

Împotriva sentinţei reclamanţii au declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 272A/2016 din 15 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii D., F., E., G., A., B. şi C. împotriva pârâţilor pârâţi O., H., J., şi K..

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 06.05.1982 al Notariatului de Stat Sector 4 cu privire la imobilul situat în str. x, teren de 200 mp.

S-a dispus trimiterea hotărârii la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 4.

S-a dispus disjungerea cererii având ca obiect rectificarea unor erori materiale din sentinţa atacată cu apel.

S-a trimis dosarul la Tribunalul Bucureşti pentru soluţionarea cererii de rectificare a erorilor materiale.

Au fost obligaţi pârâţii O. şi H., la plata sumei de 12.070 RON, către Statul Român.

Au fost obligaţi pârâţii menţionaţi la plata sumei de 2334 RON, către reclamanţi, conform încheierii din data de 09.10.2015, respectiv câte 334 RON către fiecare, D., F., E., G., A., B., C..

S-a dispus trimiterea hotărârii la instituţia fiscală competentă (de la domiciliul pârâţilor) în vederea executării.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit adresei nr. x din 08.10.2007 emisă de Camera notarilor Publici, actul notarial nr. x din 06.05.1982 nu figurează înscris în Registrul General Notarial.

S-a apreciat că, deşi actul autentic cu numărul menţionat are aparenţa unui act notarial încheiat de Notariatul de Stat al Sectorului 4 Bucureşti, acest act este inexistent, fiind plăsmuit în totalitate. Inexistenţa actului a rezultat din adresa la care instanţa a făcut anterior referire, deoarece la numărul de autentificare nr. x a fost emis un alt gen de act autentic şi la o altă dată, iar la data de 06.05.1982 nu au fost întocmite acte autentice cu nr. x, rezultând că actul a fost creat în mod fraudulos.

Prin urmare, contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 06.05.1982 încheiat între vânzătorii M. şi L. şi cumpărătoarea N., cu privire la locuinţa şi terenul de 200 mp situate în strada x nr. 78, s-a constatat nul în totalitate.

Conform actelor depuse la dosar (acte de stare civilă şi certificate de moştenitor) s-a constatat că, reclamanţii sunt moştenitorii vânzătorilor aparenţi, în prezent decedaţi, astfel că, au un interes legitim în constatarea nulităţii absolute a unui act notarial inexistent, din care rezultă o situaţie juridică plăsmuită, inventată, conform căreia imobilul în litigiu ar fi fost vândut numitei N..

A constatat că imobilul în litigiu figurează cu nr. cadastral x înscris în CF xN conform adresei emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sector 4 şi a respins cererea reclamanţilor având ca obiect radierea imobilului înscris în cartea funciară, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege, în condiţiile în care nu s-a cerut şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare subsecvente actului nul şi nu au fost supuse cercetării judiciare condiţiile legale specifice rectificării cărţii funciare, printr-o acţiune în rectificare tabulară personală sau reală.

S-a reţinut că în prezentul proces, reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar, fiind scutiţi de plata taxei de timbru, atât la judecata cauzei în fond, cât şi în apel, în valoare totală de 12.070 de RON (9736 de RON - fond şi 2334 de RON în apel reprezentând 1/2 din taxa de 4668 RON datorată în apel).

Având în vedere multitudinea cererilor formulate în acest dosar, instanţa de control judiciar a precizat că a analizat numai cererile formulate în termen legal, potrivit dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ.

Împotriva deciziei instanţei de apel, atât reclamanţii D., F., E., G., A. şi B., cât şi pârâţii O. şi H. au declarat recurs.

Reclamanţii nu şi-au încadrat temeiul de drept al art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi au arătat că actele de vânzare-cumpărare dintre K. şi J., J. şi O., precum şi cel de donaţie dintre O. şi H. au la bază un istoric de rol al imobilului preluat din actul fals nr. x/06.05/1982. La fel şi cartea funciară nr. x cu nr. de cadastru 9382, actualmente carte funciară electronică având nr. x care are la bază un act fals şi anume actul cu nr. x/06.05.1982. Toţi aceştia, arată recurenţii, au declarat şi au recunoscut în aceste acte o situaţie juridică care nu este reală, una inventată de ei, cu scopul vădit de a înstrăina imobilul în discuţie şi de a obţine venituri nelegale.

Recurenţii-reclamanţi au solicitat nulitatea actelor de vânzare-cumpărare dintre N., J., O. şi H., precum şi despăgubiri morale şi materiale de 10000 euro.

Prin recursul declarat, recurenţii-pârâţi O. şi H. au solicitat admiterea recursului, în principal casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei recurate, cu menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii primei instanţe, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ.,.

Subsumat motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au susţinut, în esenţă, lipsa de stăruinţă în aflarea adevărului în prezenţa cauză prin administrarea unui material probator incomplet ce nu a lămurit situaţia de fapt.

Recurenţii au învederat că instanţa de apel a procedat la o analiză a contractului de vânzare-cumpărare ce intra în sfera de soluţionarea a organelor de cercetare penală realizând astfel un exces de putere.

Acest exces de putere încălcă principiile fundamentale consacrate de Constituţie în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, precum şi dreptul la apărare prin imposibilitatea pârâţilor de a beneficia de un proces în care să fie administrate probele utile în soluţionare cauzei, încălcându-se astfel şi art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. care prevede că, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală pentru aflarea adevărului în cauză (...) în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

În opinia recurenţilor, instanţa de control judiciar a încălcat principiile menţionate prin neadministrarea unui probatoriu care să înlăture sub orice dubiu modalitatea, iar nu modul în care actul a fost înregistrat sau nu în registrele de evidenţă a Notariatului Public.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de nelegalitate instituit de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenţii-pârâţi au arătat, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, recurenţii au învederat ca fiind incidente toate cele trei ipoteze ale motivului de recurs reglementat de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., respectiv: lipsa temeiului legal, hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Prin decizia nr. 691 din 12 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014 a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanţi şi a admis recursul declarat de pârâţii O. şi H., a casat decizia civilă nr. 272A/2016 din 15 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

În ce priveşte recursul declarat de reclamanţi, instanţa supremă a constatat că reclamanţii nu au formulat critici de nelegalitate motiv pentru care a aplicat sancţiunea nulităţii cererii de recurs prevăzutîă de art. 3021 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

În ce priveşte recursul declarat de pârţii, Înalta Curte l-a considerat fondat

Instanţa de apel a încălcat obligaţia prevăzută de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a putea analiza justeţea soluţiei adoptate în întregul său, întrucât nu poate aprecia concordanţa dintre argumentele în măsură să susţină soluţia pronunţată cu înscrisul (contractul de vânzare-cumpărare nr. 2817) existent la dosarul cauzei, actul fiind chiar cel a cărui nulitate se solicită.

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte ne le-a mai analizat, în condiţiile în care s-a constatat că hotărârea atacată a încălcat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fapt ce a determinat instanţa de recurs să admită recursul, să caseze hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

Împotriva deciziei pronunţate în recurs, contestatorul A. a formulat o contestaţie în anulare.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul arată că, instanţa de recurs a omis a cerceta unul dintre motivele de casare. În acest sens, contestatorul citează din decizia a cărei anulare o cere, respectiv cu privire la posibilele erorile de înscriere în Registrul General Notarial. Sub acest aspect, contestatorul învederează că actul nu se regăseşte în scriptele Camerei Notarilor Publici, fapt ce rezultă din două adeverinţe, una eliberată lui A. în anul 2007, iar cea de-a doua eliberată în anul 2009, înscrisuri ce se regăsesc şi în dosarul nr. x/2014. Contestatorul indică actele depuse şi anexate contestaţiei în anulare.

Înalta Curte, la termenul de azi, 15 februarie 2018, a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii căii de atac, pe care o găseşte fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuia efectuat un act de procedură conduce la decăderea din dreptul de a efectua acel act.

În speţă, termenul de formulare a contestaţiei în anulare urmează a fi verificat în raport de dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ.., potrivit cărora contestaţia în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei până la împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c) împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Dispoziţiile art. 3712 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau luarea unei alte măsuri dispuse de lege.

Prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare, s-a constatat nulitatea recursului declarat de contestatorul din prezenta cauză şi s-a admis recursul declarat de părâţi în sensul casării deciziei pronunţate în apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

În atare situaţie, hotărârea a cărei anulare se cere este nesusceptibilă de executare, ştiut fiind că nu sunt susceptibile de executare silită deciziile de casare intermediare şi nici cele prin care se constată nulitatea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

În acest caz, termenul în care se poate formula contestaţie în anulare împotriva acestei hotărâri, sub sancţiunea decăderii prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., este de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de decizia pronunţată în recurs.

În cauză, momentul la care contestatorul a luat cunoştinţă de decizia a cărei anulare o cere, este data de 12.10.2017, când acesta a depus la Registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de îndreptare eroare materială strecurată - aflată la dosar recurs - în decizia pronunţată în recurs, fapt ce confirmă că recurentul a luat cunoştinţă de decizia pronunţată în recurs la data depunerii cererii de îndreptare eroare materială.

Or, din examinarea înscrisurilor depuse de către contestator, Înalta Curte constată că acesta a formulat contestaţia în anulare la data de 28.12.2017, cu depăşirea termenului legal de 15 zile, în condiţiile în care momentul la care a luat cunoştinţă de decizia pronunţată în recurs a fost la data 12.10.2017 data depunerii cererii de îndreptare eroare materială strecurată în decizia pronunţată în recurs, respectiv 12.10.2017.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează să admită excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare şi, în consecinţă să respingă ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare.

Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 691 din 12 aprilie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2018.