Territorial jurisdiction for execution objections: jurisdiction of the court where garnishment was effected vs. court authorizing enforcement

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 decembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub număr de dosar x/2017, contestatoarea A., în contradictoriu cu B. S.a.R.L, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornită în dosar executare nr. x/2012 al BEJ C. solicitând instanţei anularea tuturor actelor emise şi să se constate lipsa caracterului executoriu al contractului de credit nr. x/30.01.2008 încheiat cu D. şi a contractului de cesiune din 20.04.2017 încheiat cu intimata.

Prin sentinţa civilă nr. 647 din 25 ianuarie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut că potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., în vigoare la data cererii de executare silită din 2012, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea şi potrivit alin. (3) instanţa de executare judecă contestaţiile la executare. Conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi la terţul poprit E. S.R.L cu sediul în Găeşti Judeţul Dâmboviţa, astfel că instanţa de executare competentă este Judecătoria Găeşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Găeşti, prin sentinţa civilă nr. 499 din 12 aprilie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinându-se, în esenţă, că aceasta este instanţa de executare, întrucât este prima instanţă care a încuviinţat executarea silită prin încheierea din 30 martie 2012, ca urmare a cererii nr. x/01.11.2011, înaintate de executorul bancar iniţial sesizat şi în circumscripţia căreia a început executarea silită.

Astfel, chiar dacă este inexplicabil de ce au fost adresate cereri de executare silită şi pronunţate încheieri de încuviinţare a executării silite în anul 2012 de către toate judecătoriile de sector ale Municipiului Bucureşti, iar în anul 2017 şi de către Judecătoria Găeşti, nu este de conceput să existe concomitent mai multe instanţe de executare, cu posibilitatea judecării separate a contestaţiilor la executarea silită de către instanţe diferite, fapt ce ar permite pronunţarea mai multor soluţii contradictorii cu privire la legalitatea aceleiaşi executări silite, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat şi cu efecte negative asupra siguranţei şi securităţii juridice.

Judecătoria Găeşti a apreciat ca fiind irelevant sub aspectul competenţei sale faptul că executorul judecătoresc a înfiinţat poprirea în anul 2017 la terţul poprit cu sediul în Găeşti, într-un dosar în care executarea silită a început în anul 2012 şi s-au efectuat între timp acte de executare silită în afara competenţei acestei instanţe. Pe de altă parte, motivele contestaţiei la executare vizează executarea silită însăşi, iar nu modalitatea de executare silită prin poprire ori nerespectarea dispoziţiilor legale ce reglementează efectuarea executării silite în această modalitate.

În consecinţă, s-a apreciat că în cauză competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de executare, motivele invocate de contestatoare vizând contestarea executării silite înseşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub număr de dosar x/2018

Prin sentinţa civilă nr. 4031/2018 din 22 iunie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivarea hotărârii, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în procedura contestaţiei la executare, stabilirea competenţei se face potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazul contestaţiei la executare propriu-zise competenţa aparţine instanţei de executare, iar instanţa de executare este cea în circumscripţia căreia se face executarea, în speţă Judecătoria Găeşti, având în vedere că executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi la terţul poprit E. S.R.L. cu sediul în judeţul Dâmboviţa, oraşul Găeşti, asupra tuturor veniturilor periodice reprezentând salariu, bonusuri şi alte venituri încasate prin casieria unităţii E. S.R.L., aparţinând debitoarei A..

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Găeşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că la 1 noiembrie 2011, creditoarea D. Romania S.A. s-a adresat Corpului Executori Bancari D. S.A. solicitând demararea procedurii de executare silită împotriva debitoarei A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 30.01.2018.

Prin procesul-verbal de predare dosar de executare încheiat la 24.04.2012, dosarul de executare iniţial înregistat la Corpul Executorilor Bancari ai D. sub nr. x/2011 a fost predat SCPEJ C., acesta fiind înregisrat sub nr. x/02.05.2012.

Conform procesului-verbal privind continuarea procedurii de executare silită s-a dispus continuarea tuturor procedurilor de executare începute în dosarul de executare nr. 32609/2011 aflat pe rolul Corpului Executorilor Bancari D. Romania S.A. în cadrul dosarului de executare nr. 239VS/2012 format pe rolul SCPEJ C..

Prin notificarea de cesiune înregistrată la SCPEJ C. s-a învederat faptul că în data de 27.05.2015 a intervenit contractul de cesiune nr. x/11.06.2015 între D. Romania şi B. SARL.

Prin încheierea nr. 1837 din 2 octombrie 2017 pronunţată de Judecătoria Găeşti, în dosarul nr. x/2017, s-a încuviinţat executarea silită prin poprire în baza titlului executoriu - contractul de credit nr. x din 30.01.2008 privind pe creditoarea B. SARL prin administrator al activelor S.C. F. S.R.L. şi debitoarea A..

Prin procesul-verbal privind înfiinţarea măsurii popririi nr. xVS încheiat la data de 22.11.2017, s-a dispus înfiinţarea popririi asupra tuturor veniturilor periodice reprezentând salariu, bonusuri şi alte venituri încasate prin casieria unităţii E. S.R.L. cu sediul în judeţul Dâmboviţa, oraşul Găeşti, str. x, aparţinând debitoarei A..

Este de reţinut că dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, aşa încât, competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Potrivit art. 400 C. proc. civ.:

"contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Totodată art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie norma de competenţă, potrivit căreia instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în cazul de faţă, în circumscripţia căreia s-a efectuat poprirea, respectiv Judecătoria Găeşti, având în vedere că prin procesul-verbal privind înfiinţarea măsurii popririi nr. xVS încheiat la data de 22.11.2017 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra tuturor veniturilor periodice reprezentând salariu, bonusuri şi alte venituri încasate prin casieria unităţii E. S.R.L. cu sediul în judeţul Dâmboviţa, oraşul Găeşti, str. x, aparţinând debitoarei A..

Astfel, fiind contestate actele de executare silită prin poprire efectuate faţă de terţul poprit E. S.R.L. cu sediul în judeţul Dâmboviţa, oraşul Găeşti, competentă este Judecătoria Găeşti ca instanţă de executare, iar nu Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti ca instanţă care a încuviinţat prima executarea silită prin încheierea din 30 martie 2012.

Este adevărat că în cauză au fost adresate cereri de executare silită şi pronunţate încheieri de încuviinţare a executării silite în anul 2012 de către toate judecătoriile de sector ale Municipiului Bucureşti, iar în anul 2017 şi de către Judecătoria Găeşti, însă, în speţă, contestaţia la executare a vizat actele de executare silită pornite în baza cererii de executare adresată Judecătoriei Găeşti, încuviinţată ulterior de aceeaşi judecătorie. Această instanţă a apreciat că este competentă să soluţioneze cererea ce i-a fost adresată de petentul Birou Executor Judecătoresc C. în baza art. 373 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2018.