Sentencing for qualified homicide and robbery attempt: rejection of appeal against individualized penalty for recidivist evading justice

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 857 din 24 iunie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de omor deosebit de grav și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, fapte prevăzute și pedepsite de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa închisorii de 22 de ani.

În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 366 din 5 martie 1999, pronunțată de Judecătoria sector 1 București, în dosarul nr. 22528/1998 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 481 din 5 aprilie 1999, pronunțată de Tribunalul București și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 392 zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 22 de ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pe perioada executării pedepsei.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

Conform art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 21 octombrie 2003 la zi.

A luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat cuțitul, lucru care a servit la săvârșirea infracțiunii, corp delict aflat la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în data de 6 februarie 2003, în incinta casei parohiale a Bisericii Icoanei, inculpatul C.M. a ucis-o pe C.M., soacra preotului paroh, prin aplicarea mai multor lovituri de cuțit, în scopul sustragerii de bunuri, însă fiind surprins de nepotul victimei a fugit de la locul faptei.

Ulterior, fiind depistat și audiat de organele de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa foto, raportul de autopsie nr. A.3/183/2003, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică, declarațiile martorilor P.B.I., N.I., G.V., F.V., C.I., procesele verbale de recunoaștere după fotografie, procesele verbale de confruntare, procesul verbal de reconstituire, precum și declarațiile inculpatului C.M.

În faza de cercetare judecătorească, fiind audiat, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, arătând că scopul pentru care a omorât a fost acela de a sustrage bunuri, însă în final nu a reușit să sustragă nici un obiect din casa parohială.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 581 din 5 august 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.M., împotriva sentinței penale nr. 857 din 24 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, pe motivul greșitei individualizări a pedepsei, lăsând la aprecierea instanței soluționarea acestuia.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că instanța de apel a avut în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social deosebit al infracțiunii comise, împrejurările concrete în care s-a săvârșit, limitele minime și maxime de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care deși a avut o atitudine sinceră și cooperantă după momentul punerii în executare a măsurii preventive, până la acea dată s-a sustras urmăririi penale. Totodată, s-a avut în vedere violența extremă de care a dat dovadă inculpatul care, în scopul de a comite sau ascunde o faptă de tâlhărie, prin aplicarea mai multor lovituri cu cuțitul asupra victimei a cauzat decesul acesteia. Nu în ultimul rând s-a avut în vedere faptul că inculpatul este recidivist, dovedind persistență infracțională, toate acestea ducând la concluzia unui grad sporit de periculozitate a inculpatului.

Față de toate aceste aspecte, se constată că ambele instanțe au realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate, astfel încât nu se impune redozarea acesteia.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge, conform art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 581 din 5 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 octombrie 2003 la 27 septembrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2004.