Inadmissibility of cassation appeal against a final decision resolving a negative conflict of competence between specialized sections of the same court

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la 10 martie 2017, sub nr. x/2017, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., anularea notificării de dare în plată nr. x din 1 martie 2017 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii notificării.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016.

La 30 mai 2017, D. a formulat cerere de intervenţie principală, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie şi a contestaţiei formulate împotriva notificării de dare în plată nr. x din 1 martie 2017.

Prin încheierea din 11 iulie 2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă a recalificat cererea de intervenţie principală formulată de D., ca fiind o cerere de intervenţie accesorie în interesul contestatorului şi a admis-o în principiu.

Prin sentinţa civilă nr. 9232 din 18 iulie 2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă a admis contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C. şi intervenienta accesorie D.; a anulat notificarea de dare în plată nr. x din 1 martie 2017 şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară; a obligat pârâţii la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.360 RON.

Împotriva sentinţei civile nr. 9232 din 18 iulie 2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă, pârâtul B. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii contestaţiei.

Împotriva aceleiaşi sentinţe, intervenienta accesorie D. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac, anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Prin încheierea din 10 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiilor Civile ale Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a V-a Civile a Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2017.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei specializării completului; a scos cauza de pe rolul secţiei a V-a Civile şi a înaintat-o spre soluţionare secţiei a VI-a Civile; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Prin încheierea nr. 2A din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a stabilit competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de apelantul-pârât B. şi de apelanta-intervenientă accesorie D. în favoarea secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti.

Împotriva încheierii nr. 2A din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, pârâtul B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a încheierii recurate şi stabilirea competenţei în favoarea secţiei a V-a Civile a Tribunalului Bucureşti.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 30 martie 2018, intimatul-contestator A. a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Intimaţii nu au depus întâmpinări la cererea de recurs.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 iunie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Numai recurentul-pârât B. a depus un punct de vedere la raport, prin care a învederat că recursul este admisibil.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ., "instanţa competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă".

De asemenea, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că hotărârea prin care se soluţionează conflictul de competenţă, inclusiv a celui ivit între secţiile specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, are caracter definitiv.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin încheierea nr. 2A din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a soluţionat conflictul negativ de competenţă ivit între Secţiile a V-a şi a VI-a Civile ale Tribunalului Bucureşti în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti.

Având în vedere că art. 135 alin. (4) C. proc. civ. prevede că hotărârea prin care se soluţionează conflictul de competenţă are caracter definitiv rezultă că încheierea anterior evocată este definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 din acelaşi act normativ potrivit căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că încheierea nr. 2A din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4) şi art. 136 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii nr. 2A din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii nr. 2A din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2018.