Child protection placement appeal declared inadmissible as appellate decision was definitive under Law 272/2004

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 14 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI CLUJ a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B., CENTRUL DE PRIMIRE A COPILULUI ÎN REGIM DE URGENŢĂ GAVROCHE CLUJ şi COMUNA CĂMĂRAŞU, PRIN PRIMAR, să se dispună:

1. înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă de la Centrul de Primire a Copilului în Regim de Urgenţă Gavroche Cluj, cu măsura plasamentului la C., cu privire la minorul D.;

2. obligarea la plata alocaţiei de plasament către C., începând cu luna următoare emiterii sentinţei civile de admitere a acţiunii;

3. delegarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la minorul D. către Directorul General al D.G.A.S.P.C. Cluj, pe durata măsurii de protecţie;

4. obligarea pârâţilor A. şi B. la prestarea, timp de 40 de ore pe lună, de acţiuni sau lucrări de interes local, pe toată durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ teritorială în care aceşti pârâţi au domiciliul sau reşedinţa.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 59, art. 62 alin. (1) lit. b), art. 66 alin. (3), art. 67 alin. (2), art. 68, art. 69, art. 70 şi art. 128 din Legea nr. 272/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 289/2017 din 4 iulie 2017, Tribunalul Cluj, secţia Civilă a admis cererea formulată de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI CLUJ, în contradictoriu cu pârâţii A., B., CENTRUL DE PRIMIRE A COPILULUI ÎN REGIM DE URGENŢĂ GAVROCHE CLUJ şi COMUNA CĂMĂRAŞU, PRIN PRIMAR; a dispus înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă de la CENTRUL DE PRIMIRE A COPILULUI ÎN REGIM DE URGENŢĂ GAVROCHE CLUJ, cu măsura plasamentului la C., cu privire la minorul D.; a dispus obligarea la plata alocaţiei de plasament către C., începând cu luna august 2017; a dispus delegarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părinteşti cu privire la minorul D. către Directorul General al D.G.A.S.P.C. Cluj, pe durata măsurii de protecţie; a dispus obligarea pârâţilor A. şi B. la prestarea, timp de 40 de ore pe lună, de acţiuni sau lucrări de interes local, pe toată durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ teritorială în care aceşti pârâţi au domiciliul sau reşedinţa.

Împotriva acestei sentinţe, pârâţii A. şi B. au declarat apel principal, iar pârâtul A. a declarat şi apel incident.

Prin decizia civilă nr. 368/A/2017 din 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins ca tardiv apelul principal declarat de pârâţii B. şi A. şi ca rămas fără efect apelul incident declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 289/2017 din 4 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia Civilă.

Împotriva acestei decizii, pârâţii B. şi A. au declarat recurs, fără să indice motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul.

Intimata-pârâtă COMUNA CĂMĂRAŞU PRIN PRIMAR a depus întâmpinare la 28 noiembrie 2017, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 368/A/2017 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, care poartă menţiunea "definitivă" şi a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Intimata-reclamantă DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI CLUJ a depus întâmpinare la 8 decembrie 2017, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurenţii-pârâţi nu au depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 17 aprilie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea introductivă de instanţă are ca obiect instituirea unor măsuri de protecţie a copilului şi este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004.

Potrivit art. 136 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, "hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă", iar potrivit art. 137 din acelaşi act normativ, "termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii".

Textele de lege anterior evocate reglementează reguli de procedură în materia cererilor întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004.

Având în vedere că Legea nr. 272/2004 a fost adoptată la momentul la care era în vigoare C. proc. civ. din 1865, iar cererea din prezenta cauză a fost formulată după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., urmează a fi evocate dispoziţiile relevante din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, "dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară", iar conform art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, "dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

Din coroborarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 cu cele ale art. 136 alin. (1) şi art. 137 din Legea nr. 272/2004 rezultă că hotărârile pronunţate în acţiunile privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului sunt supuse numai apelului.

În aceste condiţii, devine incident art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016, care statuează că în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că acţiunea introductivă de instanţă este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004 rezultă că decizia pronunţată de instanţa de apel este o hotărâre definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Prin urmare, decizia civilă nr. 368/A/2017 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013 şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-pârâţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 368/A/2017 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-pârâţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 368/A/2017 din 18 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2018.