Contractual damages claim below 1,000,000 RON threshold: inadmissibility of cassation appeal under Law 2/2013 despite subsequent constitutional abrogation

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 14 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.:

1. obligarea pârâtului la plata sumei de 665.880,58 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile cauzate reclamantei ca urmare a nerespectării obligaţiilor ce îi reveneau în calitate de mandatar al administratorului reclamantei, în perioada cuprinsă între septembrie 2008 şi septembrie 2013;

2. obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data producerii fiecărei categorii de prejudicii şi până la data plăţii efective;

3. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1537, art. 1539-1541, art. 1542 alin. (2) şi art. 1544 C. civ. din 1864.

Prin întâmpinarea depusă la 23 noiembrie 2015, pârâtul B. a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1078/NLP/PI din 6 decembrie 2016, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii introductive.

Prin decizia nr. 575/A din 26 septembrie 2017, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1078/NLP/PI din 6 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă şi a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea introductivă şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 347.891,55 RON, cu dobânda legală calculată de la data pronunţării acestei decizii şi până la achitarea pretenţiilor admise; a menţinut în rest sentinţa atacată; a obligat intimatul-pârât la plata către apelanta-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.184,50 RON.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a deciziei recurate şi, în rejudecare, admiterea apelului şi a cererii de chemare în judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva aceleiaşi decizii, pârâtul B. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât B. a depus întâmpinare la 12 februarie 2018, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la 16 februarie 2018, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, iar în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul-pârât B..

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare la 8 martie 2018, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de către recurentul-pârât.

Recurentul-pârât B. a depus răspuns la întâmpinare la 12 martie 2018, prin care a solicitat respingerea excepţiilor tardivităţii şi nulităţii recursului invocate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, iar prin încheierea din 19 iunie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus un punct de vedere la raport, prin care a învederat că recursul său este legal timbrat.

Recurentul-pârât B. a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat să se constate că recursul său este admisibil.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 14 august 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 665.880,58 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile cauzate reclamantei, ca urmare a nerespectării obligaţiilor ce îi reveneau în calitate de mandatar al administratorului reclamantei şi a dobânzii legale aferente acestei sume.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere".

În aplicarea acestui text de lege, instanţa supremă constată că prin capătul de cerere principal din acţiunea introductivă se urmăreşte obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 665.880,58 RON, reprezentând daune-interese, în temeiul răspunderii civile contractuale.

Potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. civ., "dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Astfel, verificarea admisibilităţii căii de atac a recursului se va realiza în funcţie pretenţiile din capătul de cerere principal, acestea fiind în cuantum de 665.880,58 RON.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Ulterior, prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că:

"în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Având în vedere că art. 521 alin. (3) C. proc. civ. instituie caracterul obligatoriu al dezlegării date chestiunilor de drept de la data publicării hotărârii prealabile în Monitorul Oficial al României, Partea I, rezultă că dezlegarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie respectată şi în prezenta cauză, întrucât a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17 iulie 2018.

În aceste condiţii, eliminarea pragului valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, ca efect al deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, se aplică numai hotărârilor judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani pornite ulterior publicării deciziei - 20 iulie 2017.

Per a contrario, în litigiile evaluabile în bani pornite anterior publicării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013.

Cum acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată la 14 august 2015, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial - Partea I la 20 iulie 2017, rezultă că dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, care instituie pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, sunt incidente şi în privinţa deciziei atacate cu recurs.

Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este de 665.880,58 RON, fiind inferioară pragului valoric instituit de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia recurată este o hotărâre definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Prin urmare, decizia nr. 575/A din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 575/A din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 575/A din 26 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2018.