Unfair competition damages: inadmissibility of cassation appeal due to 1,000,000 RON value threshold

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la 23 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.:

1. să se constate că pârâta a săvârşit practici de concurenţă neloială faţă de reclamantă;

2. să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 574.496,19 RON, din care suma de 374.496,19 RON reprezintă beneficiu nerealizat şi suma de 200.000 RON reprezintă daune-interese pentru repararea prejudiciului de imagine şi moral;

3. să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 11/1991, art. 1170, art. 1349, art. 1350, art. 1530 şi art. 1672 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 231/2016 din 13 decembrie 2016, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 283/C/2017-A din 3 octombrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 231/2016 din 13 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei recurate şi a sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, iar în subsidiar, instanţei de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare la 12 februarie 2018, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19 iunie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat să se constate că pârâta S.C. B. S.R.L. a săvârşit practici de concurenţă neloială faţă de reclamantă şi să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 574.496,19 RON, din care suma de 374.496,19 RON reprezintă beneficiu nerealizat şi suma de 200.000 RON reprezintă daune-interese pentru repararea prejudiciului de imagine şi moral.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ., "competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere".

Pornind de la acest text de lege, instanţa supremă constată că prin acţiunea introductivă se urmăreşte obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 574.496,19 RON, reprezentând daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a săvârşirii practicilor de concurenţă neloială.

Aşadar, finalitatea acţiunii introductive vizează obţinerea de către reclamantă a unei hotărâri de obligare a pârâtei la plata daunelor-interese în cuantum de 574.496,19 RON.

În aceste condiţii, instanţa supremă constată că prezentul litigiu este evaluabil în bani, valoarea acestuia fiind în cuantum de 574.496,19 RON.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Ulterior, prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că:

"în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Având în vedere că art. 521 alin. (3) C. proc. civ. instituie caracterul obligatoriu al dezlegării date chestiunilor de drept de la data publicării hotărârii prealabile în Monitorul Oficial al României, Partea I, rezultă că dezlegarea dată prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie respectată şi în prezenta cauză, întrucât a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17 iulie 2018.

În aceste condiţii, eliminarea pragului valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, ca efect al deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, se aplică numai hotărârilor judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani pornite ulterior publicării deciziei - 20 iulie 2017.

Per a contrario, în litigiile evaluabile în bani pornite anterior publicării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013.

Cum acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată la 23 noiembrie 2015, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial - Partea I la 20 iulie 2017, rezultă că dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, care instituie pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, sunt incidente şi în privinţa deciziei ce face obiectul prezentului recurs.

Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este de 574.496,19 RON, fiind inferioară pragului valoric instituit de art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia recurată este o hotărâre definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Prin urmare, decizia nr. 283/C/2017-A din 3 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 283/C/2017-A din 3 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 283/C/2017-A din 3 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2018.