Negative conflict of jurisdiction in real estate enforcement resolved by affirming Orșova Court competence over Bucharest Sector 6

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la 2 aprilie 2018, pe rolul Judecătoriei Orşova, înregistrată sub nr. x/2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., să se dispună anularea actelor de executare silită efectuate de B.E.J. C. în dosarul de executare nr. 47/E/2014.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 712 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 182/2018 din 5 iunie 2018, Judecătoria Orşova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Orşova a reţinut, în esenţă, că momentul la care începe executarea silită coincide cu momentul sesizării organului de executare.

Instanţa a constatat că executarea silită a început la 15 octombrie 2014, ca urmare a cererii depuse de creditorul B. la B.E.J. C.. La 19 martie 2018, contestatoarea a fost somată să achite debitul restant, în caz de neconformare, urmând a se trece la executarea silită a bunurilor mobile sau imobile sau la executarea silită prin poprire. Împotriva acestei somaţii debitoarea a formulat contestaţie la executare.

Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la 15 octombrie 2014, instanţa de executare era judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar conform dispoziţiilor art. 713 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Prevederile anterior evocate au fost modificate la 19 octombrie 2014, prin Legea nr. 138/2010, în sensul că instanţa de executare a fost stabilită de legiuitor ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

Cu toate acestea, prin decizia nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 la 16 iulie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., constatând că acestea sunt neconstituţionale. La punctul 20 din considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut că, "în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de executare, aceasta trebuie să se circumscrie unor soluţii clare şi consacrate deja în legislaţie, precum judecătoria în circumscripţia căreia se află, domiciliul sau sediul debitorului". Astfel, începând cu 16 iulie 2014, deci anterior datei de 15 octombrie 2014, când a început executarea silită în prezenta cauză, dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., care stabileau că instanţa de executare era judecătoria în circumscripţia căreia se afla sediul executorului judecătoresc, au fost suspendate, situaţie în care instanţele judecătoreşti sunt obligate să stabilească competenta de soluţionare conform celor statuate de Curtea Constituţională.

În speţă, instanţa a constatat că domiciliul contestatoarei-debitoare se afla, la momentul începerii executării silite, în Bucureşti, str. x, iar somaţia nr. 47/E/2014 din 19 martie 2018 nu reprezintă un act prin care se urmăreşte silit un imobil care s-ar afla în circumscripţia Judecătoriei Orşova, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 713 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Judecătoria Orşova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 19 iunie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 5273 din 24 iulie 2018, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orşova; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe; a suspendat judecata şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a reţinut în esenţă că, prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Orşova, contestatoarea a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 47/E/2014 al B.E.J. C..

Astfel, pentru stabilirea instanţei competente teritorial a soluţiona cauza, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 713 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii executării silite - 15 octombrie 2014, potrivit cărora, contestaţia se introduce la instanţa de executare, dar şi prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol, în conformitate cu care, în cazul urmăririi silite a imobilelor, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului.

De asemenea, art. 819 C. proc. civ., în vigoare la 15 octombrie 2014, prevedea că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află imobilul, această dispoziţie fiind incidentă exclusiv în cazul urmăririi silite imobiliare, având în vedere că era prevăzută în capitolul II din titlul II C. proc. civ.

Instanţa de judecată a constatat că, prin încheierea din 15 octombrie 2014, executorul judecătoresc a înregistrat cererea de urmărire silită imobiliară a creditorului, iar prin încheierea din 4 noiembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Orşova a încuviinţat executarea silită a debitoarei contestatoare, doar prin urmărirea silită imobiliară a unor imobile situate în comuna Iloviţa, nu şi prin alte forme de executare.

Faţă de forma de executare la care a înţeles să recurgă creditorul şi constatând că au fost îndeplinite şi acte de executare privitoare la imobil, ataşate la dosarul Judecătoriei Orşova (nevând relavanţă faptul că aceste demersuri nu s-au finalizat), instanţa a reţinut că se aplică normele cuprinse în art. 713 alin. (2) şi art. 819 C. proc. civ., motiv pentru care competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine şi instanţei în circumscripţia căreia se află imobilul, respectiv Judecătoriei Orşova.

Conform textelor de lege anterior evocate, instanţa a constatat că sunt deopotrivă competente să soluţioneze cauza atât Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în raza căreia se afla domiciliul debitorului la data la care a început executarea silită, cât şi Judecătoria Orşova, în raza căreia se află imobilele urmărite silit.

Fiind incident un caz de competenţă teritorială alternativă, alegerea instanţei competente revine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

De vreme ce contestatoarea a ales să sesizeze Judecătoria Orşova, ca instanţă în circumscripţia căreia se află imobilele, aceasta a devenit instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza, în temeiul art. 713 alin. (1)-(2) şi art. 819 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orşova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 august 2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Orşova - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Prin contestaţia înregistrată la 2 aprilie 2018, pe rolul Judecătoriei Orşova, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., să se dispună anularea actelor de executare silită efectuate de B.E.J. C. în dosarul de executare nr. 47/E/2014.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În temeiul acestui text de lege, legea procesual civilă aplicabilă în materia executării silite se va determina în funcţie de data începerii executării silite, marcată de momentul formulării cererii de executare silită.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că executarea silită a început la 15 octombrie 2014, ca urmare a cererii de executare silită formulată de creditorul B. şi înregistrată la aceeaşi dată, pe rolul B.E.J. C., sub nr. x/2014.

Ulterior, prin încheierea din 4 noiembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Orşova a încuviinţat executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare nr. 47/E/2014 al B.E.J. C., sub forma urmăririi silite a unor imobile situate în comuna Iloviţa.

Potrivit art. 713 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în forma în vigoare la 15 octombrie 2014, "în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului".

De asemenea, potrivit art. 819 C. proc. civ., în forma în vigoare la 15 octombrie 2014, "după înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul încuviinţarea urmăririi lui silite, dispoziţiile art. 664 şi 665 aplicându-se în mod corespunzător".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că, în cazul urmării silite imobiliare, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia la executare se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului, fiind astfel instituit un caz de competenţă alternativă.

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că imobilele care fac obiectul urmăririi silite sunt situate în comuna Iloviţa, iar domiciliul debitoarei A. era situat la data începerii executării silite în sectorul 6 al municipiului Bucureşti, astfel cum rezultă din actele emise în dosarul de executare.

Cum imobilele urmărite silit sunt situate în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare rezultă că sunt deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia împotriva urmăririi silite imobiliare atât instanţa de la domiciliul debitoarei, cât şi instanţa de la locul situării imobilelor.

Fiind incident un caz de competenţă teritorială alternativă, alegerea instanţei competente revine reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

De vreme ce contestatoarea a ales să sesizeze Judecătoria Orşova, în circumscripţia căreia se află imobilele urmărite silit, competenţa de soluţionare a cauzei s-a definitivat în favoarea acestei instanţe, conform art. 116 raportat la art. 713 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în forma în vigoare la 15 octombrie 2014.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea art. 116 şi art. 713 alin. (2) teza finală prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orşova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orşova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2018.