Negative jurisdictional conflict resolved: sports federation assembly challenge assigned to Court of Appeal Timișoara for first-instance review.

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la 28 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea hotărârii adunării generale a B. adoptate la 10 februarie 2017.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 26/2000, art. 36 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 69/2000 şi art. 192 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 27 aprilie 2017, pârâta B. a invocat excepţia litispendenţei în raport de cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Timişoara, excepţia prematurităţii cererii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi excepţia lipsei de interes, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 6373/2017 din 31 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei sentinţe, Tribunalul Bucureşti a evocat dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000, după care a constatat că pârâta B. este o autoritate publică asimilată în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la aceste texte de lege, tribunalul a constatat că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine curţii de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sub aspectul competenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevede că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul/sediul său sau celei de la domiciliul/sediul pârâtului.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că reclamantul are facultatea de a opta între instanţa de la domiciliul sau sediul său şi instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În speţă, sediul reclamantei este în Arad, judeţul Timiş, iar sediul pârâtei este în Bucureşti.

Reţinând că reclamanta a mai promovat o acţiune cu acelaşi obiect, înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Timişoara şi soluţionată definitiv prin sentinţa civilă nr. 157 din 23 mai 2017, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 16 martie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 101 din 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În motivarea acestei sentinţe, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în esenţă, că obiectul litigiului vizează anularea unei hotărâri emise de pârâta federaţie sportivă, prin care s-au adoptat mai multe măsuri privitoare la desemnarea reprezentanţilor şi descărcarea de gestiune, sub rezerva întocmirii raportului de către un cenzor.

După evocarea dispoziţiilor art. 1 lit. f) şi art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că, pentru a atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, trebuie să se stabilească dacă pârâta, în calitate de federaţie sportivă, îndeplineşte condiţia de a fi asimilată unei autorităţi publice, iar hotărârea contestată de a reprezenta un act administrativ.

În ceea ce priveşte primul element, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că art. 35 din Legea nr. 69/2000 prevede că federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ.

Din analiza dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 rezultă că asimilarea persoanei juridice de drept privat cu o autoritate publică nu poate interveni decât în privinţa acelor atribuţii pentru care a fost recunoscut statutul de utilitate publică sau prin care se prestează un serviciu public, în regim de putere publică.

Aşadar, statutul de utilitate publică recunoscut prin lege unei persoane juridice de drept privat nu are drept consecinţă includerea automată acesteia în categoria autorităţilor publice pentru toate actele juridice întocmite, indiferent de obiectul şi sfera lor de reglementare.

Prin urmare, pentru caracterizarea unui litigiu ca fiind de contencios administrativ nu este suficientă stabilirea calităţii de autoritate publică a emitentului actului contestat, ci trebuie determinată şi calitatea de act administrativ a actului contestat.

Prin raportare la aceste consideraţii, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că actul dedus judecăţii nu este şi nu poate fi asimilat unui act administrativ pentru că nu a fost emis de o autoritate publică în regim de putere publică, producând efecte numai în cadrul raporturilor dintre federaţie şi cluburile sportive (raporturi de drept privat).

Astfel, hotărârea contestată nu este emisă de pârâtă, ca subiect de drept public, în raporturi juridice de natura celor care presupun exerciţiul autorităţii publice şi nu exprimă voinţa de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii, în regim de putere publică.

După evocarea dispoziţiilor art. 23, art. 25, art. 35 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi (2), şi art. 37 din O.G. nr. 26/2000, Curtea de Apel Timişoara a constatat că tribunalul are competenţă specială numai pentru aspectele privitoare la federaţie vizând: dobândirea personalităţii juridice, înregistrarea, aducerea la cunoştinţă a modificărilor aduse actului constitutiv şi statului ori intervenite în cadrul organelor de conducere ale unei federaţii, toate soluţionate potrivit unei proceduri necontencioase. În privinţa celorlalte aspecte, inclusiv cele vizând măsurile adoptate de organele de conducere ale unei federaţii, se aplică dispoziţiile generale din O.G. nr. 26/2000, cererea fiind astfel de competenţa materială a judecătoriei.

Pentru aceste motive, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că Judecătoria Arad este instanţa de drept comun competentă material să soluţioneze cauza, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Arad la 4 mai 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 2748 din 12 iunie 2018, Judecătoria Arad a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Arad şi Curtea de Apel Timişoara şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Arad a evocat dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000 şi art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, în raport de care a reţinut că pârâta B. este o autoritate publică asimilată.

Astfel, hotărârea contestată a fost adoptată de pârâtă în realizarea obiectivelor statutare şi a competenţelor stabilite de lege şi presupune exerciţiul autorităţii publice, fiind emisă de o autoritate publică în regim de putere publică, de natură a-i conferi calitatea de act administrativ supus controlului instanţei de contencios administrativ competente, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de cele expuse anterior şi de calitatea de autoritate publică centrală asimilată a pârâtei, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă curţii de apel, conform art. 96 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Judecătoria Arad a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 iulie 2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Arad şi Curtea de Apel Timişoara - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte constată atât Curtea de Apel Timişoara, cât şi Judecătoria Arad s-au dezînvestit de soluţionarea cauzei, ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale. În aceste condiţii, prezentul conflict negativ de competentă vizează exclusiv competenţa materială, nu şi competenţa teritorială.

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea hotărârii adunării generale a B. adoptate la 10 februarie 2017.

În dosarul nr. x/2017, având ca obiect anularea aceleiaşi hotărâri, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa civilă nr. 157 din 23 mai 2017, prin care a respins excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii cererii, invocate de pârâta B. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B..

În considerentele acestei sentinţe, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că pârâta B. este asimilată autorităţilor publice în sensul art. 2 pct. 1 lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. De asemenea, în considerentele aceleiaşi sentinţe s-a reţinut că hotărârea adunării generale ordinare din 10 februarie 2017 a B., emisă de pârâtă în realizarea obiectivului şi competenţelor stabilite de lege, este supusă controlului conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, motiv pentru care se impune respingerea ca neîntemeiată a excepţiei inadmisibilităţii cererii.

Potrivit art. 430 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".

De asemenea, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ., "autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Prin raportare la aceste texte lege, instanţa supremă constată că, prin sentinţa civilă nr. 157 din 23 mai 2017, rămasă definitivă prin nerecurare, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a tranşat atât chestiunea privitoare la statutul pârâtei B. în sensul că este asimilată autorităţilor publice, cât şi cea privitoare la natura hotărârii adunării generale ordinare din 10 februarie 2017 în sensul că este supusă controlului conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Cum considerentele anterior evocate sprijină soluţia din dispozitiv rezultă că acestea beneficiază de autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunile tranşate.

Pornind de la aceste statuări cu caracter obligatoriu şi de care depinde soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, instanţa supremă constată că pârâta B. este asimilată autorităţilor publice centrale, întrucât este de interes naţional, conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, iar hotărârea adunării generale ordinare din 10 februarie 2017 este supusă controlului jurisdicţional pe calea contenciosului administrativ.

În aceste condiţii, cauza dedusă judecăţii este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.

Potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ., "curţile de apel judecă: în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii fiscale".

De asemenea, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Având în vedere că pârâta este asimilată autorităţilor publice centrale, iar hotărârea adunării generale ordinare din 10 februarie 2017 este supusă controlului jurisdicţional pe calea contenciosului administrativ, rezultă că judecata în primă instanţă este de competenţa materială a curţii de apel, conform textelor de lege anterior evocate.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2), art. 96 pct. 1 şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2018.