Competent court for tax execution contestation determined by debtor's domicile at time of enforcement order issuance

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la 18 august 2017, pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr. x/2017, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE - BUCUREŞTI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ILFOV, a solicitat să se dispună:

1. anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. x, constând în titlul executoriu din 13 iulie 2017 şi somaţia din 13 iulie 2017;

2. suspendarea judecăţii până la soluţionarea dosarului ce are ca obiect anularea deciziei ACC 2412/16.05.2014, emisă de C.A.S. Ilfov, dosar ce urmează să fie soluţionat de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă;

3. obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 250 şi următoarele Codul de procedură fiscală.

Intimata a depus întâmpinare la 19 octombrie 2017, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tulcea.

Prin sentinţa civilă nr. 1082/2018 din 8 mai 2018, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Tulcea a reţinut că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că somaţia şi titlul executoriu contestate de către debitoare au fost emise de către intimată la 13 iulie 2017, în aceste documente menţionându-se că numărul dosarului de executare este x.

De asemenea, instanţa a reţinut că executarea silită a fost începută de Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov în anul 2014, această instituţie fiind cea care a emis şi titlurile de creanţă menţionate în titlul executoriu din 13 iulie 2017.

Prin anunţul colectiv de comunicare prin publicitate nr. 15600 din 30 iunie 2014, Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov a anunţat contestatoarea că, începând cu 30 iunie 2014, actele administrativ fiscale privind obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate vor fi predate către administraţia financiară din raza domiciliului fiscal.

De asemenea, instanţa a reţinut că titlurile de creanţă, în temeiul cărora a fost emis titlul executoriu, au fost emise în anul 2014, când contestatoarea a avut domiciliul în judeţul Ilfov, conform referatului din 19 martie 2018.

Având în vedere că executarea silită a fost demarată în anul 2014 de către Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov şi că, până în luna iunie a anului 2015, contestatoarea a avut domiciliul în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 29 mai 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Prin cererea depusă la 7 iunie 2018, contestatoarea a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea şi a solicitat declinarea competenţei către Judecătoria Tulcea.

Prin sentinţa civilă nr. 3648 din 19 iunie 2018, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Buftea şi Judecătoria Tulcea; a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei sentinţe, Judecătoria Buftea a reţinut în esenţă că, potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În procedura executării silite, noţiunea de debitor se referă la persoana împotriva căreia se desfăşoară executarea silită a creanţei cuprinse în titlul executoriu, fără a avea relevanţă calitatea acesteia în raportul juridic iniţial (debitor, avalist, garant, fideiusor, etc).

Dispoziţiile legale enunţate anterior se referă la domiciliul debitorului, şi nu la domiciliul fiscal al acestuia, cum în mod neîntemeiat susţine intimata, indiferent de competenţa de administrare a contribuabililor.

Or, la data sesizării organului de executare (data titlului executoriu - 13 iulie 2017), contestatoarea avea domiciliul în jud. Tulcea, în raza de competenţă a Judecătoriei Tulcea.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 27 iunie 2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Buftea şi Judecătoria Tulcea - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală, "contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă", iar potrivit art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Textele de lege anterior menţionate stabilesc că instanţa de executare se determină în funcţie domiciliul sau sediul debitorului de la data sesizării organului de executare.

De asemenea, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că debitoarea A. a solicitat, pe calea contestaţiei la executare, anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. x, constând în titlul executoriu din 13 iulie 2017 şi somaţia din 13 iulie 2017.

Astfel, contestaţia la executare vizează un titlu executoriu fiscal emis în anul 2017, executarea silită fiind pornită la data emiterii somaţiei din 13 iulie 2017 .

Cum la dosarul cauzei nu există dovezi certe cu privire la începerea executării silite anterior datei de 13 iulie 2017, actele emise de către intimata-creditoare anterior acestei date nu prezintă relevanţă pentru stabilirea domiciliului contestatoarei-debitoare.

Prin urmare, instanţa de executare se va determina prin raportare la domiciliul contestatoarei-debitoare de la data începerii executării silite de către intimata-creditoare, respectiv la 13 iulie 2017.

Or, la data începerii executării silite, contestatoarea-debitoare figura cu domiciliul în judeţul Tulcea, astfel cum reiese din cuprinsul actelor de executare contestate şi a contestaţiei la executare .

Având în vedere că judeţul Tulcea se află în circumscripţia Judecătoriei Tulcea rezultă că această instanţă este competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată în cauză.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2018.