Inadmissibility of extraordinary appeal against jurisdictional declination: non-appealable nature of incompetence rulings

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 30 martie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., să se constate că pârâtul B., prin mandatar C., i-a vândut autovehiculul D., cu nr. de înmatriculare x pentru suma de 1.000 RON.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin sentinţa civilă nr. 8501 din 22 iunie 2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C..

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemenicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1243A din 14 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 8501 din 22 iunie 2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, fără să indice motivele de casare pe care îşi întemeiază recursul.

Prin decizia civilă nr. 495R din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia nr. 714 din 7 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare, prin care a solicitat anularea deciziei atacate şi admiterea recursului declarat în cauză.

Contestaţia în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 martie 2018, sub nr. x/2018.

Intimaţii nu au depus întâmpinare la dosar.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 503 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar art. 503 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare în cazurile prevăzute la pct. 1-4.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestaţiei în anulare îl formează numai hotărârile judecătoreşti definitive.

Potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că nu este supusă niciunei căi de atac hotărârea prin care instanţa de judecată se declară necompetentă să soluţioneze cauza.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea de declinare a competenţei nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Cum art. 494 C. proc. civ. prevede că dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor din materia recursului, rezultă că art. 132 alin. (3) C. proc. civ. este aplicabil şi în privinţa hotărârilor de declinare a competenţei de soluţionare a recursurilor.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin decizia nr. 714 din 7 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Fiind o hotărâre de declinare a competenţei de soluţionare a recursului, rezultă că decizia anterior menţionată nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 132 alin. (3) raportat la art. 494 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii şi pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (3) raportat la art. 494 şi art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 714 din 7 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 714 din 7 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2018.