Civil appeal for airport damages decimated by forfeiture of the 15-day appeal deadline and non-compliance with electronic filing requirements.

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 28 februarie 2012, sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar B. S.P.R.L. a solicitat obligarea pârâtei SN AEROPORTUL INTERNAŢIONAL MIHAIL KOGĂLNICEANU CONSTANŢA S.A. la plata sumei de 4.480.000 RON, reprezentând daune-interese aferente perioadei cuprinse între 9 noiembrie 2010 şi până la 31 ianuarie 2012, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1082 şi art. 1084 C. civ. din 1864.

Prin sentinţa civilă nr. 1680 din 16 iunie 2015, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta SN AEROPORTUL INTERNAŢIONAL MIHAIL KOGĂLNICEANU CONSTANŢA S.A.; a luat act că pârâta a renunţat la judecata cererii reconvenţionale; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., prin care a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa la 14 august 2015, sub nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 127 din 7 martie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1680 din 16 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă şi a obligat apelanta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., prin care a solicitat admiterea căii de atac şi, în principal, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii introductive de instanţă.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. din 1865.

Prin întâmpinarea depusă la 4 iulie 2018, intimata-pârâta SN AEROPORTUL INTERNAŢIONAL MIHAIL KOGĂLNICEANU CONSTANŢA S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 301 teza I C. proc. civ. din 1865, "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că durata termenului de recurs este de 15 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data comunicării hotărârii.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părţii din exerciţiul acestui drept.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că decizia pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată recurentei-reclamante la 24 mai 2018 .

Cum termenul de recurs de 15 zile prevăzut de art. 301 teza I C. proc. civ. din 1865 curge de la data comunicării hotărârii rezultă că acest termen a început să curgă la 24 mai 2018.

Fiind un termen stabilit pe zile, devin incidente dispoziţiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, conform cărora, "termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".

În condiţiile în care termenul de recurs de 15 zile a început să curgă la 24 mai 2018 rezultă că acesta s-ar fi împlinit în ziua de 9 iunie 2018.

Cum zilele de 9 şi 10 iunie 2018 au fost nelucrătoare rezultă că termenul de recurs de 15 zile s-a prelungit până la prima zi de lucru următoare, conform art. 101 alin. (5) C. proc. civ. din 1865, împlinindu-se la 11 iunie 2018.

Cu privire la data declarării recursului, instanţa supremă constată că recurenta-reclamantă a expediat prin poştă electronică (e-mail) cererea de recurs la 12 iunie 2018, fiind înregistrată la 13 iunie 2018.

Cum modalitatea de transmitere prin poştă electronică a actelor de procedură nu este prevăzută la art. 104 C. proc. civ. din 1865 rezultă că data declarării recursului coincide cu data înregistrării cererii de recurs - 13 iunie 2018.

Având în vedere că recursul a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 301 teza I C. proc. civ. din 1865 devin incidente dispoziţiile art. 103 alin. (1) din acelaşi act normativ, care sancţionează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale.

Ca urmare a exercitării căii extraordinare de atac a recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea părţii din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii de către recurenta-reclamantă a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 137 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (1) şi art. 301 teza I C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 127 din 7 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere soluţia de respingere ca tardiv a recursului declarat în cauză, precum şi dovezile privind achitarea onorariului avocat de către intimata-pârâtă, Înalta Curte, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, va obliga recurenta-reclamantă, ca parte căzută în pretenţii în recurs, la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 127 din 7 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.200 RON.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2018.