Insolvency administrator liability: inadmissibility of cassation against final appellate decision due to exclusive appeal route under Law 85/2014
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the debtor's administrator's cassation appeal as inadmissible, thereby leaving in force the appellate decision that held the administrator liable for the company's entire passive under the Insolvency Law. The case concerned the Tax Administration's claim to recover uncovered liabilities from the sole administrator of an insolvent limited liability company, which was upheld at the first instance and on appeal; the appellant challenged the final appellate decision on procedural grounds, arguing that proper summons procedures had not been met. The court determined that the appeal was inadmissible because the appealed decision was final by operation of law, as the Insolvency Law provides that decisions of the insolvency judge are enforceable and may only be challenged by appeal, explicitly precluding a cassation appeal under the principle of the legality of the appellate route.
Legislator headnote
AI generatedart. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ; Insolvency administrator liability: inadmissibility of cassation against final appellate decision due to exclusive appeal route under Law 85/2014: Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 15.10.2015, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Finanţelor Publice Ilfov, a solicitat să se dispună obligarea la suportarea pasivului neacoperit al societăţii debitoare A. S.R.L. de către administratorul acesteia, B., în temeiul art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014.
Prin sentinţa civilă nr. 273 din 04 februarie 2016 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă s-a constatat că reclamanta are calitate procesuală activă, s-a admis cererea reclamantei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Finanţelor Publice Ilfov împotriva pârâtului B. şi s-a dispus angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru întreg pasivul societăţii.
Împotriva acestei soluţii, a declarat apel pârâtul B., iar prin decizia civilă nr. 1390 din 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul.
La data de 24 noiembrie 2017, recurentul-pârât B. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1390 din 27 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Criticile formulate vizează nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de casare invocat, a susţinut recurentul, în esenţă, că instanţa a încălcat regulile de procedură, constând în soluţionarea cauzei deşi procedura de citare nu fusese legal îndeplinită la acel termen.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia propusă fiind de respingere a recursului ca inadmisibil.
Prin încheierea din 23 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate separat, numai cu apel.
În conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., " (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."
În speţă, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 1390 din 29 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 1390 din 29 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2018.