Subrogation and restitution of seized funds: appeal in cassation inadmissible due to case value below statutory threshold, upholding payment order

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 noiembrie 2015 pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei, în principal, constatarea existenţei dreptului reclamantei de a se subroga în drepturile creditorului iniţial, C. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, constatarea dreptului reclamantei de a obţine restituirea integrală a plăţii efectuate în urma validării popririi, în sumă totală de 308.159,59 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1820 din 18 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, au fost respinse excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocate de pârâta S.C. B. S.A.; a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu S.C. B. S.A.; a fost admisă cererea cu caracter subsidiar formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 308159,59 RON şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6686,59 RON reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa timbru.

Împotriva sentinţei civile nr. 1820 din 18 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în termen legal, pârâta S.C. B. S.A. a declarat apel, care, prin decizia nr. 232/2017 din 22 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a fost respins.

Invocând motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pârâta S.C. B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 232/2017 din 22 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii acestuia. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei tardivităţii (sens în care a anexat copie a dovezii de depunere a recursului la oficiul poştal) şi respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului faţă de declararea ca fiind neconstituţionale a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. a depus punct de vedere la raportul întocmit, susţinând, în esenţă, admisibilitatea recursului, faţă de cele reţinute prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Se impune precizarea că decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, de care se prevalează recurenta-reclamantă atât în cuprinsul cererii de recurs, cât în punctul de vedere la raportul întocmit în cauză, decizie referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

În temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit cărora:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

De altfel, conform art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată la data de 4 noiembrie 2015, prin urmare, anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

În speţă, valoarea obiectului acţiunii reclamantei o reprezintă suma de 308.159,59 RON RON cu titlu de restituirea integrală a plăţii efectuate în urma validării popririi, astfel că valoarea pretenţiilor formulate nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON, fiind vorba de o acţiune evaluabilă în bani care nu se încadrează în textul de lege anterior evocat.

În consecinţă, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că inadmisibilitatea căii de atac este prioritară excepţiei tardivităţii recursului, întrucât pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru raţiunile înfăţişate, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 232/2017 din 22 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 232/2017 din 22 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 14 februarie 2018.