Appeal against remand inadmissible as claim value fell below 1,000,000 RON threshold.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă formulată de către reclamanta A. şi înregistrată la data de 18 octombrie 2016 s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în contradictoriu cu pârâta B. prin care să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta şi mama pârâţilor, C., de către notarul D., în data de 7 decembrie 2011, înregistrat sub nr. x privind imobilul situat în mun. Cluj-Napoca, str. x înscris în CF x Cluj-Napoca precum şi anularea încheierii de intabulare şi radierea din CF x Cluj-Napoca a pârâtei B. şi restabilirea situaţiei anterioare.

Prin sentinţa nr. 10977 din 23 decembrie 2016 Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia de necompetenţă materială a sa în soluţionarea cauzei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia Civilă, constatând, în aplicarea art. 94 lit. k) C. proc. civ., că valoarea actului a cărui anulare se solicită prin acţiune este de 290 000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 248/F din 19 iunie 2017 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2016, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

S-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocata de pârâta B. prin întâmpinare.

S-a respins, ca fiind prescrisă, acţiunea formulata de reclamanta A., împotriva pârâtei B..

Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza dispoziţiilor art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, reclamanta a fost obligată să plătească Statului Român suma de 4.199,6 RON, cu titlu de ajutor public judiciar de care a beneficiat, prin reducerea taxei judiciare de timbru aferente acţiunii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamanta A., solicitând, în temeiul art. 446 alin. (1) şi art. 480 alin. (1) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., admiterea apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe ori anularea hotărârii instanţei de fond şi judecarea procesului, evocând fondul, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia nr. 385/A din 1 noiembrie 2017, a admis, în parte, apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinţei civile nr. 248/F din 19 iunie 2017 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2016, pe care a anulat-o în parte şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu privire la neplata preţului, lipsa consimţământului, viclenie; a menţinut sentinţa cu privire la admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru anularea contractului pentru lipsa discernământului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă B..

Recursul este inadmisibil având în vedere că pricina priveşte o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretenţiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1000 000 RON, respectiv 290 000 RON.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 18 octombrie 2016, aşadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, într-o interpretare şi aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituţionalitate vor privi toate hotărârile judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei nr. 385/A din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.