Mortgage fee nullity claims barred from cassation due to non-retroactivity of constitutional threshold changes

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursurilor de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. x la data de 23 mai 2016 reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

1.)- constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive nr. 8 pct. b) din contractul de credit pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale şi a clauzei de la art. 4.9 din condiţiile generale de creditare vizând perceperea comisionului de administrare;

2.)- obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumelor plătite cu titlu de comision de administrare şi a dobânzii legale aferente, de la data semnării contractului şi până la restituirea efectivă a acestora;

3.)- constatarea nulităţii absolute a clauzei cuprinse la pct. 5 din contract care vizează perceperea după trecerea unei perioade de un an a unei dobânzi variabile care este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BNR, la care se adaugă 1,2 puncte procentuale;

4.)- obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumelor plătite cu titlu de dobândă de la data încheierii contractului şi până la data de 5 noiembrie 2010, când a fost încheiat actul adiţional nr. x la contractul de credit bancar nr. 93650 din 1 mai 2008 şi a dobânzii legale aferente;

5.)- constatarea nulităţii absolute/nulităţii de drept a actului adiţional nr. x din data de 5 noiembrie 2010 la contract, prin care marja fixă a dobânzii a fost modificată de la 1,2 puncte procentuale la 6,5 puncte procentuale, astfel cum sunt cuprinse la art. 1 din contract, dar şi a art. 2 şi 3 în care se prevede că dobânda anuală efectivă va fi cuprinsă din dobânda anuală şi comisionul lunar de administrare credit, comision în legătură cu care reclamanţii au solicitat constatarea caracterului abuziv;

6.)- obligarea pârâtei la restituirea către reclamanţi a sumelor plătite cu titlu de dobândă de la încheierea actului adiţional şi până la restituirea efectivă şi a dobânzii legale aferente;

7.) - cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 12494 din 14 decembrie 2016, Judecătoriei Braşov a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Braşov şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, în favoarea Tribunalului Braşov, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. şi art. 99 alin. (2) din acelaşi cod.

La termenul de judecată din data de 15 martie 2017 în faţa Tribunalului Braşov reclamanţii şi-au precizat - în scris şi verbal, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată - petitele 4) şi 6) ale cererii de chemare în judecată, arătând că, la petitul 4) al cererii solicită obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu titlu de dobândă de la data de 1 mai 2009 până la data de 5 noiembrie 2010 ca diferenţă dintre dobânda achitată efectiv şi dobânda fixă, iar la petitul 6) al cererii solicită obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu titlu de marjă fixă a dobânzii în procent de 5,3% (acesta fiind procentul cu care a fost majorată abuziv marja fixă a dobânzii) de la data încheierii actului adiţional nr. x din 5 noiembrie 2010 şi până la data la care a fost achitată ultima rată de credit.

Prin precizarea de acţiune depusă la dosar la termenul de judecată din data de 12 aprilie 2017 reclamanţii au arătat că, are calitatea de reclamant în cauză A., în mod eronat fiind indicaţi în calitate de reclamanţi B. şi C..

Prin precizarea de acţiune depusă la dosar la termenul de judecată din data de 10 mai 2017 reclamantul A. a arătat conţinutul corect al primului petit al cererii, respectiv:

- constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale abuzive nr. 8 pct. b) din contractul de credit pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale, această clauză vizând perceperea unui comision de administrare de 242,50 Euro/lună, reprezentând un procent de 0,5% din valoarea creditului contractat prevăzut la pct. 1 din contract.

Prin sentinţa civilă nr. 785/C din 12 iulie 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D. S.A. şi în consecinţă:

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 8 lit. b) din contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, privind perceperea comisionului de administrare.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de administrare, precum şi dobânda legală aferentă acestor sume, de la data plăţii lor şi până la data restituirii efective.

S-a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru investiţii imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, cu privire la dobânda de referinţă variabilă şi posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele plătite în plus cu titlu de dobândă faţă de dobânda de 6,2% pe an, în perioada 1 mai 2009 - 5 noiembrie 2010, precum şi dobânda legală aferentă acestor sume, de la data plăţii lor şi până la data restituirii efective.

Au fost respinse celelalte petite ale cererii de chemare în judecată formulate şi precizate.

A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 785/C din 12 iulie 2017, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat apel reclamantul A. şi pârâta S.C. D. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia nulităţii cererii de apel formulată de pârâta S.C. D. S.A. şi a constatat nulitatea cererii de apel formulată de pârâta S.C. D. S.A..

Prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins apelul declarat de reclamant, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată parţiale către apelantul-reclamant.

Împotriva deciziei civile nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă au declarat recurs atât reclamantul cât şi pârâta.

Recursurile sunt inadmisibile.

Art. 98 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. stabileşte că determinarea competenţei materiale, în cazul cererilor evaluabile în bani, se face în funcţie de valoarea obiectului principal de cerere, pentru stabilirea valorii neavându-se în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.

Preţuirea valorii obiectului se face, potrivit art. 194 lit. c) din C. proc. civ. de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.

Faţă de aceste precizări, valoarea cererii deduse judecăţii este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, motiv pentru care raportorul opinează în sensul că decizia civilă nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ.: "Judecătoriile judecă în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: orice alte cereri în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferente de calitatea părţilor, profesionişti sal neprofesionişti", iar conform art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. tribunalele judecă în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.

Întrucât în cauză cererea reclamantului are mai multe capete de cerere principale întemeiate pe un titlu comun, având aceeaşi cauză, în speţă devin incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sal chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o cerere unică de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Relevanţă în stabilirea valorii obiectului litigiului prezintă hotărârea de declinare a competenţei pronunţată de Judecătoria Braşov, care stabileşte că valoarea capătului de cerere principal este de 442.800,765 RON.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite începând cu 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia.

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 23 mai 2016, aşadar înainte de publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care determina inadmisibilitatea căii de atac a fost înlăturată.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, într-o interpretare şi aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituţionalitate vor privi toate hotărârile judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării apelului declarat împotriva unei hotărâri supuse numai acestei căi de atac, având în vedere data declanşării procesului.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte va respinge recursurile, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant A. şi de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca inadmisibile.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.