Inadmissibility of appeal against dismissal of arbitration award annulment under pre-2017 procedural law

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa arbitrală nr. 73 din 14 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României s-a admis acţiunea arbitrală la data de 11 martie 2016, formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. pârâta fiind obligată la plata sumei de 123.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile constând în cheltuieli cu paza pe perioada 11 martie 2013 - 31 decembrie 2015 şi a sumei de 12.735,23 RON, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 608 C. proc. civ., a formulat acţiune în anulare reclamanta B..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa nr. 15 din 31 ianuarie 2018, astfel cum a fost completată prin sentinţa nr. 169 din 5 septembrie 2017, a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare şi a obligat reclamanta B. să plătească pârâtei S.C. A. S.A. 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă B..

Recurenta-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei şi a reiterat criticile formulate iniţial.

Recursul este inadmisibil.

În aplicarea prevederilor art. 27 C. proc. civ., faţă de regimul juridic aplicabil acţiunii în anulare, ca unică modalitate de desfiinţare a hotărârii arbitrale, dată fiind astfel determinarea procesuală existentă între acţiunea arbitrală şi acţiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, trebuie avută în vedere data la care a fost formulată cererea de arbitrare, în speţă acţiunea arbitrală, întrucât acesta este momentul la care a fost declanşat procesul care a condus la pronunţarea hotărârii arbitrale.

Potrivit art. 608 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, pentru unul din motivele prevăzute la lit. a) - i) ale aceluiaşi alineat.

Conform art. 613 alin. (3) C. proc. civ., admiţând acţiunea în anulare, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii sau spre rejudecare tribunalului arbitral, după caz.

Potrivit alin. (4) al art. 613 C. proc. civ. (în forma în vigoare la data introducerii acţiunii arbitrale, respectiv 11 martie 2016), "Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Din interpretarea per a contrario a textelor de lege mai sus evocate, rezultă că hotărârile curţii de apel prin care a fost respinsă acţiunea în anulare nu sunt supuse recursului, fiind definitive.

Acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul arbitral la data 11 martie 2016, după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ. prin Legea nr. 76/2012 (15 februarie 2013), dar înainte de apariţia Legii nr. 17/2017 prin care s-a modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că "Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., astfel modificate nu sunt incidente în cauză în raport de prevederile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În aplicarea principiului tempus regit actum, din perspectiva intercondiţionării mai sus relevate, în considerarea celor ce preced, în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. în forma în vigoare la data de 29 aprilie 2016, momentul introducerii acţiunii arbitrale.

În aceste condiţii, recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 483 C. proc. civ., întrucât legea nu prevede această cale de atac.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte având în vedere şi dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil şi va obliga recurenta să plătească intimatei S.C. A. S.A. suma de 2300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta B. împotriva sentinţei nr. 15 din 31 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurenta B. să plătească intimatei S.C. A. S.A. suma de 2300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.