Temporal application of constitutional unconstitutionality of appeal threshold to pre-existing monetary disputes; inadmissibility of Supreme Court review for claims under 1.000.000 RON initiated before 2017.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la nr. x/2016, reclamantul - pârât A. a chemat în judecată pârâta-reclamantă B., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 11.05.2015; obligarea pârâtei la plata sumei de 214.374 RON, reprezentând clauza penală pentru neexecutarea obligaţiei principale asumate de promitentul - vânzător, în sensul transmiterii dreptului de proprietate asupra spaţiului comercial de 88.36 mp, situat în jud. Olt, în Complexul Comercial al Cooperaţiei la parter, în termen de 90 de zile calendaristice de la data de 11 mai 2015; obligarea pârâtei la plata sumei de 286 RON reprezentând cheltuieli cu executorul şi notarul; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Prin sentinţa nr. 199/2017 din data de 14 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul - pârât A., în contradictoriu cu pârâta - reclamantă B..

S-a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare - cumpărare din data de 11 mai 2015.

A fost obligată pârâta - reclamantă la plata sumei de 265 RON reprezentând despăgubiri.

A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei - reclamante la plata sumei de 214.374 RON reprezentând penalităţi calculate conform clauzei penale din antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 11 mai 2015, ca neîntemeiat.

A fost admisă în parte cererea reclamantului - pârât şi a fost obligată pârâta - reclamantă către acesta la plata sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, invocată de către reclamantul - pârât, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă B., în contradictoriu cu reclamantul - pârât A., având ca obiect rezoluţiunea antecontractului de vânzare - cumpărare, ca neîntemeiată.

A fost anulat capătul de cerere formulat de pârâta - reclamantă privind constatarea nulităţii absolute a clauzei penale pentru neexecutarea obligaţiei asumate prin antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 11 mai 2015, ca netimbrat.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 739 din 10 octombrie 2017, a respins apelul declarat de apelantul reclamant A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A..

Recursul este inadmisibil având în vedere că pricina priveşte o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretenţiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1.000.000 RON, respectiv 80.000 RON, acesta reprezentând preţul imobilului ce formează obiectul obligaţiei de vânzare din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la 11 mai 2015.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 15 martie 2016, aşadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, într-o interpretare şi aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituţionalitate vor privi toate hotărârile judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 739 din 10 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.