CHF credit clauses challenge barred: appeal inadmissible under pre-2017 procedural rules.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 15.05.2015, reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâta D. S.A. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună: constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a clauzelor prevăzute la pct. III.7 din contractul de credit nr. x/10.07.2008 privitoare la comisionul de acordare, precum şi la comisionul de administrare şi restituirea sumelor achitate cu acest titlu; constatarea caracterului abuziv al clauzei de la pct. 5.1 din contractul de credit şi stabilizarea cursului CHF/leu la cursul de la data contractării.

Prin sentinţa civilă nr. 10614 din 19 octombrie 2015, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 7160 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâta D. S.A., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1270/2017 din 6 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.

La 20.12.2017, recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1270/2017 din 6 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 12.01.2018.

Prin memoriul de recurs, recurenţii-reclamanţi au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat casarea deciziei recurate şi pe fond, admiterea acţiunii.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală deoarece în mod greşit s-a respins motivul de apel referitor la constatarea nulităţii absolute a clauzelor privitoare la comisioanele percepute de bancă, instanţa ignorând dispoziţiile art. 15 din Legea 190/1999, care interzic perceperea comisionului de acordare a creditului.

Au mai arătat recurenţii că instanţa de apel a aplicat greşit Legea nr. 193/2000, în sensul că s-a trecut cu uşurinţă peste prevederile acestui act normativ care menţionează limitarea comisioanelor percepute de bănci la cheltuielile efective aferente acordării creditului.

În ceea ce priveşte comisionul de administrare, recurenţii au arătat că instanţa de apel a greşit abordarea acestei chestiuni, pornind de la premisa eronată cum că acest comision ar fi fost stabilit la valoarea 0, prin art. 2.4 din condiţiile speciale, însă în contractul de credit se prevede clar, expres, un comision de administrare lunară de 0,10 % aplicabil la soldul creditului, or, existând un comision de administrare, instanţa de apel trebuia să-l cerceteze sub aspectul caracterului abuziv, nefiind cazul unui "comision în afara cadrului contractual" care să fi fost perceput doar prin graficul de rambursare.

În continuare, au arătat recurenţii că hotărârea instanţei de apel este nelegală deoarece în mod greşit s-a respins motivul de apel referitor la stabilizarea cursului de schimb CHF - leu la momentul semnării contractului şi denominării creditului, motivarea deciziei fiind întemeiată în principal pe dispoziţiile art. 1578 din vechiul C. civ., fără a mai face referire la alte norme de drept material aplicabile în cauză, respectiv art. 8, 45, 48, 75, 76 şi 77 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului, potrivit cărora contractele de credit trebuie să conţină clauze clare, corecte, care să nu determine interpretări echivoce şi pentru înţelegerea cărora să nu fie necesare cunoştinţe de specialitate iar în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, ele vor fi interpretate în favoarea consumatorului, acesta având dreptul de a fi informat în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, cu privire la riscurile la care sunt supuşi prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor. Totodată, au arătat recurenţii că Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligaţia băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui, prin organizare de control a activităţii de creditare, obligaţie prevăzută tocmai pentru a exclude asumarea riscului operaţiunii de creditare de către consumatori, iar o măsură în acest sens o constituie îngheţarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsură ce corespunde cerinţelor echităţii şi bunei credinţe.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluţia propusă fiind de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea din 8 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispoziţiile art. 246-248 şi ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede că: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de munca şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Prezentul recurs este inadmisibil având în vedere că pricina priveşte o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretenţiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 10614 din 19 octombrie 2015 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în considerentele căreia s-a reţinut că potrivit graficului de rambursare, suma totală datorată de reclamanţi este de 115.704,34 CHF.

S-a mai reţinut că la data încheierii contractului, 10.07.2008, cursul BNR era de 2,1898 RON, iar faţă de acest curs, suma totală datorată de reclamanţi ar fi de 253.369,36 RON. La data introducerii cererii de chemare în judecată, 15.05.2015, cursul BNR era de 4,2605 RON iar faţă de acest curs, suma totală datorată de reclamanţi este de 492.958,34 RON, rezultând astfel o diferenţă de 239.588,98 RON, acesta fiind avantajul patrimonial pe care reclamanţii încearcă să îl obţină prin acţiune.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul." În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Aşadar, Înalta Curte constată că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 15.05.2015, aşadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme. Tot în contextul considerentelor ce susţin inadmisibilitatea prezentului recurs, se cuvine a se menţiona următoarele:

Ulterior pronunţării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale este de precizat că, prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I Civilă în dosarul nr. x/2014 şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei(20 iulie 2017)."

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1270/2017 din 06 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 1270/2017 din 06 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2018.