Prisoner's Suspension Appeal Rejected; Family Circumstances Not Exceptional Grounds.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 februarie 2004, condamnatul T.F., deținut în Penitenciarul Rahova în executarea pedepsei închisorii aplicată acestuia prin sentința penală nr. 347 din 7 aprilie 2003, definitivă, a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii.

În motivarea plângerii, condamnatul a arătat că este cap de familie, are doi copii minori rămași în îngrijirea soției sale, care este bolnavă și nu realizează venituri. Totodată, acesta a mai arătat că locuința este deteriorată, necesitând reparații, iar cheltuielile de întreținere nu sunt achitate la zi.

În cauză a fost administrată proba cu anchetă socială la domiciliul condamnatului, din care a rezultat că acesta a avut o relație de concubinaj, din care au rezultat doi copii, concubina V.G. locuind doar sporadic la domiciliul acestuia, str. Duzilor, cu privire la care condamnatul este titularul unui contract de închiriere.

Prin sentința penală nr. 482 din 8 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, cererea condamnatului, reținând că motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 348 din 11 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii instanței de executare, apreciind că hotărârea atacată este temeinică și legală, prima instanță stabilind judicios că nici unul din motivele invocate în susținerea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, nu constituie împrejurări speciale în sensul legii procesuale penale și nu reclamă prezența acestuia la domiciliu.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnatul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. și fără a formula critici susceptibile a fi încadrate într-unul dintre acestea.

La termenul fixat pentru judecarea recursului, condamnatul a reiterat motivele cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, examinând cauza prin prisma criticilor formulate în ședință publică de către condamnat, se constată că instanțele au stabilit judicios cu privire la neîndeplinirea condițiilor art. 455, cu referire la art. 453 C. proc. pen.

Este în acest sens de reținut că pentru asigurarea, concomitent, a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare și executarea pedepsei apar ca fiind condiții obligatorii.

Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată, exclusiv, în acele situații în care instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesuală penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.

Or, nu corespunde cerințelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., cu referire la caracterul vremelnic al situației și posibilitatea înlăturării consecințelor grave ale acesteia, starea locuinței închiriate invocată de condamnat și nici faptul că are doi copii minori, rezultați din concubinaj, care locuiesc sporadic la locuința acestuia, constatate prin ancheta socială.

Se constată că le lipsește stărilor menționate, în condițiile continuării executării pedepsei închisorii aplicate prin hotărâre definitivă, atât legătura de cauzalitate, cât și posibilitatea schimbării acesteia, ambele având caracter de anterioritate în raport cu aplicarea pedepsei în executarea căreia condamnatul se află.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, condamnatul T.F. va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 438 din 11 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2004.