Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3580/2018 AI generated

Absence of appellate jurisdiction over sub-threshold monetary claims due to non-retroactivity of constitutional amendment to appeal admissibility limits

Case Number Decizia nr. 3580/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed the appeals filed by both the borrowers and the banking institution as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal’s decision final; that appellate ruling had partially reversed the lower court’s finding of abusive clauses, specifically rejecting the challenge to the interest calculation and early repayment commission clauses and removing the order for the bank to return overpaid interest, while maintaining the annulment of certain other abusive clauses. The case involved a challenge to specific clauses in a foreign-currency-denominated credit contract, including variable interest calculation, penalties, and early repayment commissions. The decisive legal basis was the non-retroactivity of Constitutional Court Decision No. 369/2017, which established that the threshold for appeal admissibility in monetary claims (the 1,000,000 RON limit) is fixed by the law in force at the time of filing the original claim; since the action was initiated in December 2014, prior to the 2017 constitutional ruling, the value of the disputed claim (approximately 38,000 RON) fell below the statutory threshold, rendering the appeal to the Supreme Court inadmissible under Article 634 of the Civil Procedure Code and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013.

Legislator headnote

AI generated

art. 27 C. proc. civ, art. 27 din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Absence of appellate jurisdiction over sub-threshold monetary claims due to non-retroactivity of constitutional amendment to appeal admissibility limits: A respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în condiţiile speciale de creditare CSC la art. 2.1 pct. 2, art. 2.5 (prevăzute în contractul de credit HL 22503 din 22 mai 2008).

Keywords

AI generated
constitutional limits banking law amendment of the claim retroactivity of a law foreign law monetary disputes

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014 din 29 decembrie 2014, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta SC "C." SA, au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale incluse în contractul de credit nr. x, din data de 22 mai 2008, condiţii speciale de creditare - CSC, respectiv art. 2.1. pct. 2, referitoare la modalitatea de calcul a formulei dobânzii variabile, art. 2.2 (dobânda penalizatoare), art. 2.4 (comision de rambursare anticipată) şi, implicit, nulitatea acestora, urmând a se dispune anularea acestor clauze; să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale incluse în contractul de credit nr. x, din data de 22 mai 2008, condiţii generale de creditare - CGC, respectiv art. III.2. (modificare unilaterală dobândă), art. III.6. (dobânda penalizatoare), art. III.9. (comision de rambursare anticipată) şi implicit nulitatea acestora, urmând a dispune anularea acestor clauze; să se dispună modificarea corespunzătoare a contractului, în sensul înlăturării clauzelor abuzive menţionate mai sus şi să oblige pârâta să emită un nou scadenţar, cu respectarea prevederilor legale; să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale privitoare la convertirea în valută a sumelor necesare rambursării creditului sau a ratelor prin raportare la cursul de schimb al băncii din ziua plăţii (art. VI.1.2. - VI.1.3. CGC), respectiv să se dispună anularea acestora şi obligarea pârâtei la încasarea ratelor prin raportare la cursul de schimb valutar de la data acordării creditului - 22 mai 2008; să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor anterior menţionate, începând cu data încheierii contractului, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa şi până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 1 septembrie 2015, Tribunalul Botoşani a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cauzei, iar prin sentinţa nr. 764 din 1 septembrie 2015 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Botoşani, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 2 octombrie 2015, iar prin sentinţa nr. 461 din 22 ianuarie 2016, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a trimis dosarul Curţii de Apel Suceava, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa nr. 23 din 12 mai 2016, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, aceasta fiind re-înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ sub nr. x/2014*, la data de 10 iunie 2016.

Prin sentinţa nr. 187 din 10 februarie 2017, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de către reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Bucureşti; a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în contractul de credit HL 22503 din 22 mai 2008: art. 2.1 alin. (2) condiţii speciale - prin care se stabileşte modalitatea de calcul a dobânzii după împlinirea termenului de 12 luni şi art. III.2 - condiţii generale; art. 2.5 condiţii speciale - referitoare la comisionul de rambursare anticipată şi art. III.9 condiţii generale, art. 3.6 condiţii generale doar în ceea ce priveşte sintagma "…indiferent că această dată precede sau urmează pronunţarea unei eventuale hotărâri judecătoreşti" şi "…dobânda penalizatoare va fi plătită … la o altă dată precizată de Bancă în notificarea întârzierii".

De asemenea, a constatat nulitatea absolută a clauzelor mai sus menţionate şi dispune înlăturarea acestora din contract.

A dispus omologarea raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză - dosar nr. x/2014, raport de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A obligat pârâta să restituie reclamanţilor suma de 10.250,81 CHF la cursul oficial BNR din data plăţii, încasată cu titlu de dobândă, în plus, în baza art. 21 pct. 2 - condiţii speciale contract; sumă la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea obligaţiei de plată, respingând restul pretenţiilor, ca nefondate.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 5.000 RON - cheltuieli de judecată - onorariu expert şi onorariu avocat .

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. C. S.A. Bucureşti, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 466 coroborate cu cele ale art. 470 si 480 din noul C. proc. civ., admiterea apelului, cu consecinţa schimbării sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 401 din 27 octombrie 2017 a Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 14 noiembrie 2014, a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Bucureşti

A schimbat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare:

A respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în condiţiile speciale de creditare CSC la art. 2.1 pct. 2, art. 2.5 (prevăzute în contractul de credit HL 22503 din 22 mai 2008).

A înlăturat dispoziţia de omologare a raportului de expertiză contabilă şi de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 10.250,81 CHF cu titlu de dobândă încasată în plus.

A obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din fond.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi recurenta-pârâtă C. S.A..

Recursurile sunt inadmisibile având în vedere că pricina priveşte o cerere evaluabilă în bani, valoarea pretenţiilor în litigiu situându-se sub pragul valoric de 1000.000 RON, respectiv 10250,81CHF, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, aceasta reprezentând suma de 38133,0132 RON la cursul din ziua introducerii acţiunii.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 29 decembrie 2014, aşadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, într-o interpretare şi aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituţionalitate vor privi toate hotărârile judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursurile, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi A. şi B. şi de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 401 din 27 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, ca inadmisibile.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.