Inadmissibility of cassation against final insolvency judgments under Law 85/2014

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub număr de dosar x/2015, practicianul în insolvenţă A. IPURL a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtei B., asociat al debitorului C. S.R.L. şi obligarea acesteia la suportarea pasivului societăţii în cuantum de 1.153.091,95 de RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1660 din 21 septembrie 2016, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată cererea formulată de către reclamantul lichidator judiciar A. IPURL, în contradictoriu cu pârâta B..

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. IPURL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.R.L. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 16 din 16 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat.

Fără a-şi încadra criticile în temeiul de drept al art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., reclamanta A. IPURL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 16 din 16 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocând în drept dispoziţiile art. 169 lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu prevederile art. 46 din Legea nr. 85/2014, solicitând admiterea excepţiei invocate şi, în consecinţă, respingerea recursului, ca inadmisibil. În subsidiar, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intimata-pârâtă a invocat prin întâmpinare excepţia nulităţii recursului, solicitând, în esenţă, admiterea excepţiei şi, în consecinţă, constatarea nulităţii recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2017, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prezentul litigiu are ca obiect o acţiune prin care s-a solicitat aplicarea procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2014 - antrenare răspundere patrimonială în temeiul art. 169 din lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol:

"hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

În conformitate cu art. 43 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Totodată, art. 46 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevede că:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În raport cu dispoziţiile legale evocate, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Totodată, se impune precizarea că excepţia inadmisibilităţii căii de atac este prioritară excepţiei nulităţii recursului, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru raţiunile înfăţişate, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. IPURL - lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 16 din 16 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. IPURL - lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 16 din 16 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 14 februarie 2018.