Timber contract hidden defects; inadmissibility of appeal due to pre-2017 non-retroactivity of Constitutional Court threshold decision

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată în dosarul nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Satu-Mare, la data de 17 iunie 2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu-Mare, a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să constate că înţelegerea dintre părţi intitulată "Contract de vânzare-cumpărare de masă lemnoasă pe picior" nr. 691 din 5 iunie 2011 este afectată de vicii ascunse şi în consecinţă să dispună reducerea preţului acestui contract cu o valoare de 100.000 RON; totodată reclamanta a solicitat instanţei să o oblige pe pârâtă la plata unei sume de 150.000 RON cu titlu de daune interese reprezentând beneficiu nerealizat, ca urmare a nerespectării culpabile a clauzelor contractuale; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Satu Mare şi a solicitat declinarea competentei în favoarea Tribunalului Dolj. S-a solicitat instanţei în subsidiar să dispună suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

La termenul din 20 noiembrie 2014 reprezentantul convenţional al părţii reclamante a invocat excepţia de necompetenţă funcţională a completului căruia i s-a repartizat cauza în considerarea naturii litigiului, ca aparţinând contenciosului administrativ. Ulterior, la termenul ce a urmat reprezentantul cu mandat al părţii reclamante a depuse note prin care a declarat că renunţă la excepţia invocată, susţinând că prevederile legale aplicabile contractului părţilor nu conţin norme derogatorii care să atragă jurisdicţia de contencios-administrativ.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2015, instanţa a respins excepţia de necompetenţă teritorială invocă de pârâtă cu motivarea cuprinsă în această hotărâre.

La data de 30 octombrie 2015, sub dosar nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Dolj s-a înregistrat acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta B. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L. Satu Mare, prin care s-a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 331.160 RON reprezentând creanţă conform facturilor nr. x/2012 şi nr. y/2015, a sumei de 231.773,53 RON penalităţi contractuale de întârziere calculate până la data de 30 octombrie 2015 şi în continuare până la achitarea debitului, obligarea pârâtei la scoaterea cioatelor şi nivelarea terenului conform art. 7.13. din contract, precum şi la plata de daune cominatorii de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei.

Pârâta S.C. A. S.R.L. Satu Mare a formulat întâmpinare invocând excepţia de necompetentă teritorială a instanţei sesizate în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi excepţia de conexitate cu dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Satu Mare în baza art. 139 C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 februarie 2016, Tribunalul Dolj a admis excepţia de conexitate dispunând conexarea dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Dolj la dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Satu Mare; cauza a fost înregistrată la data de 16 februarie 2016 pe rolul Tribunalului Satu Mare.

La termenul din 19 mai 2016, reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. Satu Mare a declarat că renunţă la capătul de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante B. S.A. Craiova la plata daunelor interese.

Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 53 din 9 iunie 2016 a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată înaintată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. x/1991.

A admis în parte acţiunea înaintată de pârâta reclamantă B. S.A. împotriva reclamantei-pârâte Societatea A. S.R.L. Satu Mare.

A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 251.732 RON fără TVA contravaloare masă lemnoasă exploatată conform contractului de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. 691/2011.

A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante penalităţi contractuale de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere începând cu data de 1 februarie 2013, calculate asupra debitului datorat până la completa achitare.

A obligat reclamanta-pârâtă să scoată cioatele şi să niveleze terenul conform contractului părţilor până la data de 15 septembrie 2016 în caz contrar aceasta va achita pârâtei-reclamante daune de 500 RON/zi de întârziere începând cu ziua următoare expirării termenului fixat pentru executarea obligaţiei.

A respins acţiunea pentru rest.

A obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 9422.32 RON cheltuieli parţiale de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi apelanta-pârâtă B. S.A..

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 209/C din 27 iunie 2017, a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei nr. 53 din 9 iunie 2016 a Tribunalului Satu-Mare, pe care a menţinut-o în totalitate, fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. care a solicitat admiterea în principiu a recursului, iar pe fond, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, în vederea administrării probatoriului cu înscrisuri, martori şi completare expertiză şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este inadmisibil.

Potrivit art. 139 alin. (3) prima teză C. proc. civ., în cazul admiterii excepţiei conexităţii, dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestite, în speţă Tribunalul Satu Mare.

Potrivit art. 106 C. proc. civ. instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.

În acţiunea înregistrată în dosarul nr. x/2014 pe rolul Tribunalului Satu Mare, la data de 14 iunie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. Satu Mare a solicitat să se dispună reducerea preţului contractului cu o valoare de 100.000 RON; totodată reclamanta a solicitat instanţei să o oblige pe pârâtă la plata unei sume de 150.000 RON cu titlu de daune interese reprezentând beneficiu nerealizat, ca urmare a nerespectării culpabile a clauzelor contractuale.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

Aşadar valoarea în litigiu este de 100.000 RON, aceasta reprezentând diferenţă preţ contract.

Întrucât pe calea acţiunii civile de faţă se tinde protejarea unui drept patrimonial, în evaluarea obiectului litigiului - ca şi criteriu necesar şi suficient pentru stabilirea atât a competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă cât şi a căilor de atac ce pot fi exercitate - se va lua în calcul valoarea obiectului litigiului în materialitatea lui.

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de munca şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

În cauză valoarea pretenţiilor contestate este în sumă de 100.000 RON.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretenţiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 îşi produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanţei de contencios constituţional "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 17 iunie 2014, aşadar, înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, într-o interpretare şi aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanşării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituţionalitate vor privi toate hotărârile judecătoreşti pronunţate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanşării procesului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 209/C din 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.