Territorial jurisdiction for enforcement appeals: statutory domicile at time of enforcement seizure outweighs effective residence

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 31 iulie 2017 sub nr. x/2017, contestatoarea A., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul B., să dispună anularea formelor de executare efectuate în baza sentinţei din 20 iulie 2017 de lămurire a Ordonanţei preşedinţiale nr. 1283/2017, cu întoarcerea executării silite şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin sentinţa civilă nr. 1755 din data de 22 februarie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2017 la data de 13 decembrie 2017.

În pronunţarea acestei hotărâri prima instanţă a avut în vedere, în esenţă, că, în aplicarea art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) din C. proc. civ., domiciliul contestatoarei debitoare, la data sesizării organului de executare se afla în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Sub aspectul noţiunii de domiciliu la care trimit prevederile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., instanţa a considerat că aceasta trebuie delimitată prin raportare la locuinţa efectivă a debitorului, ca situaţie de fapt susceptibilă de a fi dovedită prin orice mijloc de probă, fără a putea fi luată în seamă ideea de domiciliu ca noţiune juridică, interesând, aşadar, locaţia concretă în care se regăseşte centrul intereselor persoanei, fără a prezenta relevanţă adresa ce ar putea figura în evidenţele oficiale. Din această perspectivă, prima instanţă a reţinut din dosarul execuţional, în data de 27 februarie 2017 că debitoarea contestatoare şi-a stabilit, efectiv, reşedinţa în municipiul Bucureşti, că posterior schimbării efective a locuinţei s-au îndeplinit şi formalităţile necesare în acest sens, că, prin sentinţa civilă nr. 7743 din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (f. x - 12), s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, conform art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., că minorii locuiesc cu mama lor într-un apartament situat în Bucureşti, încă din luna februarie 2017.

Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia Civilă, prin sentinţa nr. 1755 din 22 februarie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

A declinat cauza în favoarea instanţei competente, Judecătoria Cluj.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În pronunţarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut, în aplicarea art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 91 alin. (1) C. civ., că la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei era în Municipiul Cluj-Napoca.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru motivele se vor arăta.

Art. 714 alin. (1) C. proc. civ. statuează regula potrivit căreia contestaţia la executare se soluţionează de instanţa de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar conform alin. (3) din acelaşi text legal, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Aceste texte de lege instituie, în ceea ce priveşte contestaţia la executare şi incidentele survenite în cadrul executării silite demarate, o normă de competenţă teritorială de ordine publică, prin referire la domiciliul sau sediul debitorului, raportat la momentul de referinţă al declanşării executării silite împotriva sa, reprezentat de data la care cererea de executare este înregistrată în cadrul biroului executorului judecătoresc sesizat, potrivit art. 622 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Din copia cărţii de identitate a contestatoarei existentă la dosar rezultă că domiciliul acesteia este în municipiul Cluj-Napoca, începând cu 20 decembrie 2016.

Cum sesizarea organului de executare s-a făcut la data de 27 martie 2017, aspect ce rezultă din înscrisul existent la dosar, este evident faptul că, la data sesizării organului de executare domiciliul debitoarei era în municipiul Cluj-Napoca.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa competentă teritorial în soluţionarea prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.