Territorial Jurisdiction for Labor Disputes Filed by Court Clerks Under Art. 127 of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2017, la data de 6 martie 2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH. (grefieri din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă), toţi cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă au chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, TRIBUNALUL BUCUREŞTI, MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se admită acţiunea urmând să se constate existenţa stării de discriminare dintre reclamanţi şi ceilalţi grefieri şi personal conex, şi să se dispună obligarea pârâţilor MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE în sensul de a aloca sumele necesare, iar MINISTERUL JUSTIŢIE şi celelalte instanţe din subordine să plătească reclamanţilor, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare pentru fiecare gradaţie, vechime în funcţie, care să includă, cumulat: a). drepturile reprezentând creşteri salariale de 18%, începând cu luna ianuarie 2014 până la data de 1 august 2016, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii, creşteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza O.G. nr. 10/2007 şi aflate în plată, de care s-a bucurat doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; b). drepturile reprezentând creşteri salariale de 7%, începând cu luna ianuarie 2014 până la data de 1 octombrie 2016, actualizate în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, precum şi în continuare după pronunţarea hotărârii, creşteri compuse din suma indexărilor de 1% şi 5%, acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive în baza O.G. nr. 3/2006 şi aflate în plată, de care s-a bucurat, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor şi magistraţilor asistenţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; c). dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind drepturile salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acţiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere şi decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La termenul de judecată din data de 18 iulie 2017, în dosarul nr. x/2017, tribunalul a dispus disjungerea acţiunii civile formulate de reclamanţii N., O., R., T., U., X., AA., BB., B., D., F. şi H., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întocmirea de procese-verbale în acest sens, care au fost înaintate Compartimentului Registratură, în vederea formării a douăsprezece noi dosare, câte unul pentru fiecare reclamant menţionat în parte, care au fost repartizate aceluiaşi complet, pentru respectarea principiului continuităţii, cu termen de judecată 18 iulie 2017.

În continuare, în prezenta cauză tribunalul a rămas investit cu judecarea acţiunii formulate de reclamanţii A., C., E., G., I., J., K., L., M., P., Q., S., V., W., Y., Z., CC., DD., EE., FF., GG. şi HH., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

La termenul de judecată din data de 18 iulie 2017, în dosarul nr. x/2017, tribunalul a disjuns cererea de chemare în judecată în ceea ce îl priveşte pe reclamantul BB., constituindu-se un nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2017, cu termen de judecată fixat la data de 18 iulie 2017.

Prin sentinţa nr. 3267 pronunţată la data de 18 iulie 2017, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Învestit prin declinare, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a pronunţat sentinţa nr. 1017 din data de 2 noiembrie 2017, prin care a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea soluţionării conflictului.

Analizând conflictul de competenţă Înalta Curte, prin decizia nr. 1988 din 7 decembrie 2017, a stabilit că instanţa competentă teritorial este Tribunalul Prahova.

În dosarul disjuns, prin sentinţa civila nr. 3262 din 18 iulie 2017, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta T..

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a arătat că reclamanta are calitatea de grefier arhivar în cadrul Tribunalului Bucureşti, însă domiciliul acestuia se află în judeţul Iaşi, fiind aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, potrivit cărora litigiul este în competenţa tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul.

La Tribunalul Iaşi, secţia I civilă cererea a fost înregistrată la nr. x/2017.

Instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi iar, prin decizia nr. 676 din 16 aprilie 2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă:

A declinat în favoarea Tribunalului Prahova competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta T..

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

În pronunţarea acestei decizii cea de-a doua instanţă a făcut aplicarea art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., reţinând totodată statuările cuprinse în decizia nr. 7/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, precum şi decizia nr. 1988 din 7 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată că Tribunalul Prahova este instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru motivele se vor arăta.

Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţi se încadrează în materia conflictelor de muncă, competenţa materială revenind în prima instanţa tribunalului.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, aceste dispoziţii aplicându-se în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor conform alin. (3) al aceluiaşi text de lege.

Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Prin decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

În speţă, reclamanta T., grefier în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă a formulat cerere de chemare în judecată la Tribunalul Prahova, în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., norma specială ce reglementează instanţa competentă în situaţia în care reclamantul are funcţia de grefier.

Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze cererea reclamantei este instanţa judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, în speţa Tribunalul Prahova.

Competenţa Tribunalului Prahova fost determinată material de dispoziţiile art. 95 pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 269 din Codul muncii şi cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Din punct de vedere teritorial, competenţa acestei instanţe a fost determinată de calitatea reclamanţilor, de personal auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Bucureşti şi de domiciliile reclamanţilor, în cauză operând atât prorogarea legală specială a competenţei în condiţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ., cât şi prorogarea convenţională în condiţiile art. 59 C. proc. civ., pentru reclamanţii care nu au domiciliul în raza acestei instanţei.

Faptul că ulterior legalei învestiri a instanţei, Tribunalul Prahova a dispus măsura administrativă a disjungerii cererilor şi înregistrarea lor separată în condiţiile art. 100 alin. (1) C. proc. civ., acesta nu este de natură să înlăture prorogarea legală şi convenţională de competenţă, în condiţiile sus arătate.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere şi decizia nr. 1988 din 7 decembrie 2017 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.