Inadmissible revision for failure to substantiate statutory grounds and misalignment with procedural object of withdrawn relocation claim

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 8 februarie 2016 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015, s-a luat act de renunţarea la judecarea cererii de strămutare formulată de petentul A. şi s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, încheierea pronunţată fiind definitivă conform dispoziţiilor art. 144 (2) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 197-A din 1 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii menţionate anterior.

La data de 5 mai 2016, contestatorul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 197-A din 1 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Săruleşti a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac şi în subsidiar, a solicitat anularea recursului ca nemotivat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 619 din 4 aprilie 2017, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 197-A din 1 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x din 3 august 2017, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 619 din 4 aprilie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În motivarea cererii, astfel cum a fost precizată, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 7, 8 şi 10 C. proc. civ., revizuentul arată că hotărârea atacată este nelegală, neunitară şi abuzivă, că nu i-au fost apărate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, că nu a beneficiat de un tratament nediscriminatoriu din partea instanţelor judecătoreşti care au pronunţat hotărârea nr. 890/2005 şi cele conexe acesteia, cu aplicarea eronată a Legii nr. 18/1991.

Invocă revizuentul, în raport de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., faptul că instanţele judecătoreşti nu au ţinut cont de hotărârea CEDO din 12 octombrie 2010, B. şi alţii împotriva României.

Revizuentul solicită admiterea revizuirii, să i se restituie suprafeţele preluate de statul român fără forme legale şi să fie despăgubit în mod echitabil, atât material cât şi moral.

Referitor la daunele morale, revizuentul solicită obligarea Statului Român la plata sumei de 150.000.000 Euro reprezentând despăgubiri pentru suprafaţa de 12,5 ha teren arabil şi 0,89 ha teren intravilan, suprafeţe care, în opinia sa, i-au fost luate cu încălcarea art. 44 şi 46 din Constituţie.

Intimatul C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Intimatul D. a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Înalta Curte, examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire în raport de temeiurile de drept invocate de revizuent, reţine următoarele.

În sistemul dreptului procesual civil căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt guvernate de principiul legalităţii, regulă cu valoare de ordin constituţional care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele prevăzute de aceasta.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă:

l. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. obiectul pricinii nu se afla în fiinţă;

3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

4. un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească ori cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

9. partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;

10. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;

11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

Deşi îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 7, 8 şi 10 C. proc. civ., argumentele aduse în susţinerea criticilor nu se circumscriu cauzelor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile legale anterior menţionate.

Cu privire la art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. revizuentul se limitează doar la a afirma că i-au fost încălcate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, că nu i-au fost apărate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, că nu a beneficiat de un tratament nediscriminatoriu din partea instanţelor judecătoreşti care au pronunţat hotărârea nr. 890/2005 şi cele conexe acesteia, cu aplicarea eronată a Legii nr. 18/1991.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul nu indică hotărârile pretins potrivnice nefiind astfel indicată decizia care încalcă autoritatea de lucru judecat.

Referitor la ultimul temei invocat, art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., revizuentul face o trimitere generică la hotărârea CEDO din 12 octombrie 2010, B. şi alţii împotriva României, fără a preciza, în concret, dacă prin hotărârea a cărei revizuire o solicită i-au fost încălcate drepturile sau libertăţile fundamentale constatate prin hotărârea CEDO şi în ce constă această încălcare.

Cererea de revizuire nu se poate limita la o indicare formală a temeiurilor de drept prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ci presupune îndeplinirea condiţiei legale a dezvoltării motivelor pe care se sprijină şi care ar permite instanţei de control judiciar să identifice erorile reclamate prin raportare la cazurile de revizuire invocate.

Fondul judecăţii în pricina de faţă poartă asupra unei cereri de renunţare la judecata unei cereri de strămutare formulată de aceeaşi parte şi de restituire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii.

Or, prin demersul judiciar iniţiat, revizuentul urmăreşte obligarea statului român la plata unor despăgubiri pentru preluarea unor terenuri, argumente ce exced obiectul judecăţii în prezenta cauză.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte ţinând cont că motivele invocate de revizuent nu atrag incidenţa cauzelor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 7, 8 şi 10 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 619 din 4 aprilie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători cu privire la soluţia dată asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Fără cale de atac cu privire la soluţia dată asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 7 şi 10 C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 septembrie 2018.